Aura si principalele structuri caracteriale


Structura caracteriala este termenul pe care il folosesc majoritatea psihoterapeutilor pentru a descrie anumite tipuri fizice si psihice umane. Wilhelm Reich a descoperit ca oamenii cu experiente din copilarie si relatii copil-parinte similare au si trupuri asemanatoare; si cei cu trupuri asemanatoare au dinamica psihologica asemanatoare. Aceasta dinamica depinde nu numai de relatia copil-parinte, ci si de varsta la care copilul a avut primele experiente traumatizante care au inceput sa-i creeze blocarea sentimentelor si deci fluxul de energie si sa initieze sistemul de aparare care va deveni cel obisnuit.

Trupul individului este cristalizarea in lumea materiala a campurilor energetice care ne inconjoara si ne sunt parti componente fiecaruia. Aceste campuri energetice contin sarcina/scopul fiecarui suflet. Astfel, structura caracterului poate fi vazuta prin cristalizarea problemelor de baza sau sarcina personala pe care a ales-o o persoana pentru a o materializa si a o rezolva. Problema (sarcina) se cristalizeaza in corp si este tinuta acolo astfel incat individul sa o poata vedea si actiona asupra ei cu usurinta. Studiindu-ne structura caracteriala si relatia ei cu organismul, putem afla cheia autovindecarii si scopului nostru personal si material.

Structura schizoida

Prima structura caracteriala (prima deoarece obturarea fluxului de energie a avut loc foarte de timpuriu) se numeste structura schizoida. In acest caz, prima experienta traumatica a suferit-o inainte de de nastere sau chiar la nastere, sau in primele zile de viata.  Traumatismul este de obicei centrat pe ostilitatea cu care a fost primit de catre unul dintre parinti, cum ar fi furia unui parinte, unul dintre parinti nu doreste copilul sau un traumatism din timpul travaliului – mama s-a despartit emotional de copil, si copilul se simte abandonat. Aria unor astfel de evenimente este destul de mare – o mica indepartare a mamei de copil, si copilul este foarte traumatizat, fara ca mama sa resimta vreun efect. Acest lucru depinde numai de natura sufletului ce paseste in aceasta lume si de rolul pe care si l-a atribuit pentru viata.

Apararea energetica naturala folosita in scopul contracararii acestui traumatism in etapa respectiva a vietii este pur si simplu retragerea in lumea spirituala de unde vine sufletul. Acest mod de aparare se transforma in obisnuinta, si persoana il foloseste atunci cand se simte amenintata. Pentru a compensa aceasta „fuga „, individul incearca sa se mentina prezent in planul personalitatii. Principalul sau neajuns este teama – teama ca nu are dreptul de a exista. In relatiile cu ceilalti – fie ca acestia sunt terapeutul sau prietenii -, el va vorbi pe un ton depersonalizat, in termeni generali, si va avea tendinta de abstractizare. Acest fapt va atrage dupa sine o indepartare mai accentuata.

Cand vine pentru tratament, se va plange de teama si anxietate. In timpul terapiei, scopul va fi acela de a-l face sa-si constientizeze existenta pamanteasca, sa simta ca este un tot unitar caci are tendinta de a se imparti. Intentia lui negativa de a se imparti ii creeaza duplicitatea „A exista inseamna a muri”. Pentru a-si rezolva aceasta problema, el trebuie-in cadrul sedintelor de tratament- sa faca exercitii de intarire a legaturilor sale cu lumea fizica. In timpul terapiei, dupa ce pacientul va inceta sa mai joace rolul „baiatului bun” si va incepe sa lucreze efectiv cu terapeutul, primul strat al personalitatii de care ne lovim este partea care se autoinvinovateste, numita cateodata „masca” si care spune: „Te voi respinge eu inainte ca tu sa ma respingi pe mine”. Dupa ce sapam mai adanc in personalitate, emotiile principale – numite uneori stratul inferior sau „umbra” – vor spune:”Nici tu nu existi”. Apoi dupa ce aceste temeri esentiale sunt rezolvate, partea mai elevata a personalitatii – numita uneori „puterea superioara” sau „sinele superior” al personalitatii – isi face aparitia, spunand:”Sunt real”.

Cei care au un caracter schizoid isi pot parasi adesea trupul material – si chiar o fac in mod regulat. La nivelul trupului fizic, acest proces apare ca o combinatie din piese care nu se sustin unele pe altele si nici nu se integreaza. De obicei, aceste persoane sunt inalte si slabe, dar in unele cazuri pot avea si trupuri greoaie. Tensiunea din interior tinde sa se aseze sub forma de inele in jurul trupului. Incheieturile sunt slabe, si indivizii au o coordonare slaba a miscarilor. Mainile si picioarele sunt reci. Persoanele cu acest caracter sunt hiperagitate si „aeriene”. Exista un blocaj de energie major la nivelul gatului, la baza craniului avand o culoare gri-bleu-inchis. De obicei energia se scurge pe la baza craniului. De multe ori, simte furnicaturi pe sira spinarii din cauza deselor evadari partiale din realitate a persoanei fizice. Trupul are incheieturile mainilor, genunchii si gleznele slabe. Uneori, unul dintre umeri este mai lat decat celalalt (chiar daca individul nu joaca tenis). De multe ori isi tine capul aplecat intr-o parte, iar privirea ochilor este vaga, de parca s-ar gandi in alta parte. Si chiar asa si este. Oamenii ii spun cateodata „aerian”. Multi dintre acestia se masturbeaza de mici, intuind ca acesta este un mod – cel sexual – de a tine legatura cu forta vietii. Ii ajuta sa se simta „vii” atunci cand pierd legatura cu ceilalti.

Persoanele cu caracter schizoid nu-si pot anihila cu ajutorul sistemului lor de aparare teroarea interioara. E sigur ca in timpul copilariei nu au putut-o indeparta din cauza ca erau total dependente de cei care le ingrozeau sau de care s-au simtit complet abandonate in clipele in care aveau cea mai mare nevoie de ei – in timpul nasterii. Copil fiind, caracterul schizoid a experimentat ostilitatea directa, cel putin din partea unuia dintre parinti – cei de care depindea pentru a supravietui. Aceasta experienta a declansat teama sa existentiala.

Caracterul schizoid se poate elibera de teama interioara de anihilare cand – o data ajuns adult – isi da seama ca teama lui este legata mai mult de furia sa decat de alti factori. Furia aceasta vine din aceea ca el continua sa simta lumea ca pe un loc rece, ostil, in care este nevoie sa te izolezi ca sa supravietuiesti. O parte a fiintei unui schizoid crede cu adevarat ca in aceasta consta realitatea materiala. Dedesubtul acestei furii se afla o mare durere – aceea de a sti ca are nevoie de dragoste, de o legatura calda si hrana din partea semenilor sai. Dar in multe cazuri nu poate atinge aceste deziderate.

Teama lui este ca furia il va aduce in stare sa expodeze in mii de bucati, care se vor risipi in Univers. Cheia vindecarii sale este sa-si infrunte furia incetul cu incetul, fara sa se disperseze pentru a se apara. Daca reuseste sa se ancoreze in material si sa permita furiei si temerii sa se exteriorizeze, atunci isi va elibera durerea interioara si dorinta de legatura cu ceilalti si va face loc iubirii de sine. Dragostea de sine se naste atunci cand iti esti credincios tie insuti.

Sinele superior si sarcina/scopul de viata al structurii schizoide

In procesul cresterii este intotdeauna important sa fii foarte cinstit cu tine insuti in ceea ce priveste lipsurile, sa lucrezi asupra lor, pentru a le transforma. Dar nu e foarte sanatos sa te apleci prea mult asupra neajunsurilor. Trebuie sa dai atentie defectelor, insa in egala masura si laturilor pozitive ale sinelui superior, sprijinindu-le, dezvoltandu-le, aducandu-le in prim plan. La urma urmelor, aceasta inseamna transformare, nu?

Persoanele cu caracter schizoid sau partial schizoid sunt de obicei foarte spirituale. Au un simt adanc al scopurilor vietii lor. De multe ori incearca sa aduca realitatea spirituala in vietile mondene ale celor din jur. Sunt persoane foarte creative, cu mult talent si idei creatoare ce pot fi comparate cu o casa frumoasa cu multe camere – fiecare camera fiind decorata bogat si cu gust in stiluri, culturi si perioade diferite. Fiecare incapere este eleganta in stilul ei, pentru ca schizoidul a trait multe vieti, in care si-a dezvoltat o mare gama de talente (camerele decorate). Problema este ca incaperile nu au usi, sa comunice unele cu altele. Pentru a trece dintr-o camera in cealalta, schizoidul trebuie sa foloseasca o scara ca sa intre si sa iasa pe fereastra. Acest lucru este un inconvenient. Schizoidul trebuie sa se integreze – sa-si construiasca usi intre minunatele sale camere pentru a avea acces la toate laturile personalitatii sale.

In general se poate spune ca sarcina personala a unui caracter schizoid se leaga de confruntarea cu teama si furia sa interioara, care ii blocheaza posibilitatile de a-si materializa creativitatea extraordinara. Frica si furia ii tin laturile personalitatii la distanta, deoarece individul se teme sa-si uneasca toate talentele creatoare. Sarcina care ii revine este de asemenea de materializare sau manifestare a spiritualitatii sale in lumea fizica. Aceasta se poate realiza prin exprimarea realitatii spirituale prin creatie, cum ar fi scris, inventii, asistenta sociala etc., sarcini foarte inividualizate si nu trebuie generalizate.

Structura orala

Caracterul oral se creeaza atunci cand dezvoltarea normala este oprita in timpul etapei orale a cresterii. Cauza este abandonul. In copilarie, individul respectiv si-a pierdut mama – fie pentru ca aceasta a murit, s-a imbolnavit sau l-a abandonat. Ea a reusit sa-i ofere copilului iubire parinteasca, dar nu destula. De multe ori s-a „prefacut” ca da  – impotriva vointei sale. Copilul a compensat lipsa afectiunii, devenind „independent” prea de timpuriu, aceasta manifestandu-se prin vorbit sau mers prea devreme. De aceea, el nu stie sa primeasca – este confuz, ii e teama sa ceara lucrurile de care are intr-adevar nevoie, fiindca in sinea sa nu este sigur ca va primi ceea ce a cerut. Nevoia de afectiune poate avea drept rezultat tendinta de a se agata, de a insfaca sau de agresivitate reprimata. El se comporta independent, colapsand sub stres. Receptivitatea sa devine pasivitate invidioasa, iar agresivitatea se transforma in lacomie.

Persoana cu structura orala se simte goala si lipsita de consistenta si nu-si doreste sa-si asume responsabilitati. Trupul ii este subdezvoltat, cu muschi lungi, subtiri, flasci, sufera de slabiciune. Individul nu are aspectul unui adult matur,  pieptul ii este scobit, respiratia scurta, superficiala, iar ochii absorb energia interlocutorului. Din punct de vedere psihodinamic, el se agata de ceilalti, din teama de a nu fi abandonat. Se teme de singuratate si simte o nevoie exagerata pentru caldura si sprijinul celor din jur. Incearca sa-si compenseze sentimentul coplesitor de goliciune interioara luand ceva din „afara”. Isi inabusa sentimentele intense de dorinta si agresivitate. Isi retine furia cauzata de faptul ca a fost abandonat. Pentru el, sexualitatea este o modalitate de apropiere si contact.

Persoana cu structura orala a trait multe deziluzii in viata sa, a fost de multe ori respinsa cand a incercat sa apuce. Astfel, a devenit inversunata, simtind ca orice obtine nu ii este niciodata indeajuns. Nu este niciodata satisfacuta, pentru ca incearca sa-si realizeze o neimplinire interioara. Pe plan personal, el cere sa fie hranit si implinit. In relatiile cu ceilalti, va comunica prin intrebari indirecte care amintesc modul cum vorbeste mama in locul copilului. Si aceasta nu-l satisface – deoarece el este adult, nu copil.

Cand vine la tratament acuza pasivitate si oboseala. Scopul terapiei va fi aflarea motivatiei vietii lui. Dar pentru a gasi aceasta implinire, individul crede ca risca sa fie abandonat sau sa abandoneze el pe cineva. Intentia sa negativa va fi „Te fac eu sa-mi dai” sau „N-o sa am nevoie”, ceea ce duce la o legatura dubla. „Daca cer, asta nu e dragoste; daca nu cer, nu voi obtine nimic”. Pentru a rezolva problema prin terapie, persoana trebuie sa-si constientizeze nevoile si sa invete sa-si traiasca viata asa fel incat sa-si poata satisface doleantele. E nevoie sa invete sa stea pe propiile picioare.

In procesul terapeutic, primul strat de personalitate pe care-l vom intalni va fi „masca”. Aceasta spune „Nu am nevoie de tine” sau „Nu voi cere”. Dupa ce dam la o parte acest strat, vom gasi sinele sau „umbra” sinelui, care sopteste: „Ai grija de mine”. Apoi, cand problemele incep sa se rezolve, sinele superior al personalitatii iese la suprafata, rostind: „Sunt satisfacut si implinit”.

Sarcina de viata si sinele superior al structurii orale

Caracterul oral trebuie sa invete sa aiba incredere in abundenta Universului si sa rastoarne procesul de insfacare. El trebuie sa renunte la rolul de victima si sa ia la cunostinta ce primeste. Trebuie sa-si infrunte teama de singuratate, sa patrunda adanc in sine si sa gaseasca un mod de a coopera cu viata. Cand va poseda ceea ce doreste si va sta pe propriile picioare, atunci va putea spune „Am!” si sa-i permita energiei sa „curga”!

Aspectul interior al unui individ cu caracter oral este ca un instrument muzical, ca un Stradivarius. El trebuie sa-si acordeze cu atentie vioara si sa-si compuna propriile simfonii. Atunci cand isi va interpreta melodia unica din simfonia vietii sale, se va simti implinit.

Cand sinele superior va fi eliberat, persoanele cu caracter oral isi vor putea folosi cum trebuie inteligenta in arta sau stiinta, deoarece ii intereseaza multe lucruri si pot completa ceea ce stiu cu dragostea care vine direct din inima.

Structura deplasata sau psihopata

Persoana cu o asemenea structura a trait experienta unui parinte de sex opus care l-a sedus intr-un mod deghizat. Parintele a vrut ceva de la copil. Psihopatul s-a aflat intr-un triunghi, ezitand sa ceara sprijinul parintelui de acelasi sex. El a tinut partea parintelui de sex opus, nu a putut obtine ceea ce dorea, s-a simtit  tradat si a compensat aceasta prin manipularea celuilalt parinte. Raspunsul sau la aceasta situatie a fost incercarea de a-i controla pe ceilalti in orice fel. Pentru a face asta, a trebuit sa fie la inaltime si chiar sa minta la nevoie. Ii trebuie sprijin si incurajare. In relatiile cu ceilalti, el va cere direct: „Tu trebuie sa…” pentru a-si face supusi. Aceasta nu-i va aduce insa sprijinul lor.

In acest aspect negativ, persoana cu astfel de structura are un apetit grozav pentru putere si nevoie de dominare asupra celorlalti semeni. Ea se manifesta in doua feluri: prin fortare sau dominare, prin putere si seductie. De multe ori, manifesta o sexualitate cu fantezii ostile. Are o parere foarte buna despre sine, privindu-i cu superioritate si dispret pe ceilalti, ceea ce ascunde un complex puternic de inferioritate.

Cand incepe terapia, principalul sau neajuns il constituie sentimentele de infrangere pe care le traieste. Doreste sa invinga. Dar daca il sprijiniti, simte ca se preda, iar aceasta inseamna infrangere. Asadar, sentimentul sau negativ este: „Sa se faca dupa voia mea”. Asta ii creeaza impasul: „Trebuie sa am dreptate, sau mor”. Ca sa-si rezolve aceasta problema trebuie sa incerce, in timpul terapiei, sa invete sa aiba incredere in ceilalti.

In procesul terapiei, primul strat al personalitatii cu care ne intalnim va fi „masca”. Ea pledeaza: „Am dreptate; tu gresesti”. Dupa ce „sapam” in adancul personalitatii , sinele inferior sau superficial va spune: „Te voi controla”. Cand incepe vindecarea, sinele superior al personalitatii isi va face aparitia, spunand: „Ma predau”.

Partea superioara a corpului pare umflat si exista o intrerupere in circulatia energiei intre partea superioara si cea inferioara a trupului. Pelvisul este slab energizat, rece si retinut. La nivelul umerilor, baza craniului si ochi exista o tensiune puternica. Picioarele sunt slabe, legatura cu pamantul – superficiala.

Structura psihopata il sustine impotriva temerii de esec si infrangere. Se simte sfasiat intre dependenta sa fata de oameni si nevoia de a-i stapani. Ii e teama sa nu fie el cel stapanit si folosit; nu doreste sa fie pus in postura de victima, pe care o considera absolut umilitoare. Sexualitatea si-o foloseste ca pe un joc al puterii; placerea este secundara – principalul este sa cucereasca. Incearca sa nu-si exprime doleantele, pentru a-i face pe ceilalti sa-l doreasca.

Sarcina de viata si sinele superior al caracterului psihopat

Psihopatul trebuie sa-si gaseasca adevarata capitulare degonflandu-se treptat si eliberandu-si partea superioara din tendinta de a-i controla pe ceilalti, permitand fiintei sale interioare si sentimentelor sexuale sa se  manifeste. Astfel reuseste sa-si satisfaca dorinta profunda de a se afla ancorat in realitate, de a fi impreuna cu prietenii si de a se simti uman.

Imaginea interioara a caracterului psihopat este plina de fantezie si aventuri erotice. Aici, aceia care castiga sunt cei onesti, cinstiti. Lumea se invarte in jurul valorilor nobile, care se mentin prin perseverenta si valoare. Cat de mult ar dori sa aduca visele acestea in spatiul fizic al lumii sale reale!

Atunci cand energiile sinelui sau superior sunt eliberate, este foarte cinstit si integru. Intelectul sau superdezvoltat poate fi pus la lucru pentru a-si rezolva neintelegerile, ajutandu-i pe ceilalti sa gaseasca adevarul. Prin onestitatea sa ii poate conduce pe ceilalti catre cinste. Este foarte bun la rezolvarea proiectelor complicate si are inima plina de dragoste.

Structura masochista

In copilarie, personalitatii masochiste dragostea i s-a oferit cu anumite conditii. Mama a fost dominatoare: i-a controlat mancarea si functiile excretorii. Copilul a fost determinat sa se simta vinovat pentru orice afirmatie sau incercare personala de a-si declara independenta. Toate tentativele lui de a rezista presiunii enorme au esuat; a fost zdrobit. Acum se simte prins in capcana, invins si umilit. Raspunsul la aceasta situatie a fost sa-si retina sentimentele si creativitatea. De fapt, a incercat sa-si retina totul – ceea ce a dus la furie si ura. Isi reclama independenta, insa in relatiile cu ceilalti foloseste expresii politicoase, rostite cu dezgust, pentru a-i manipula indirect. Aceasta manevra seamana cu a necaji pe cineva – ceea ce-i permite sa se infurie. Era deja furios, dar acum i s-a dat dreptul de a-si exprima furia. In felul acesta, masochistul se mentine intr-un cerc de dependenta.

Pe plan negativ, masochistul este cel care sufera, se plange si se vaieta, ramane un supus – la suprafata -, dar de fapt nu se va supune niciodata. In interior, puternice sentimente de ciuda, negativitate, ostilitate, superioritate si teama de a exploda violent sunt blocate. S-ar putea sa fie impotent si sa-i placa pornografia. Femeile tind sa fie frigide si sa creada ca sexualitatea este ceva murdar. Atunci cand incepe tratamentul, individul masochist se plange de tensiune. El doreste sa scape de tensiune, dar in subconstient crede ca eliberarea de ea si acceptarea a ceea ce se gaseste in interiorul sau il va duce la supunere si umilinta. Astfel, intentia sa negativa, inconstienta, este de a ramane blocat si a „iubi negativ”, din care rezulta dualitatea sa: „Daca ma voi enerva, voi fi umilit; daca nu ma voi enerva, voi fi umilit”.

Pentru a rezolva problema prin terapie, el trebuie sa devina pozitiv, sa fie liber si sa se deschida catre ceilalti. In procesul terapeutic, primul strat de personalitate pe care il intalnim este „masca”, ce declara: „Ma voi omori (rani) singur inainte de a ma omori (rani) tu”. Dupa tratament, stratul inferior va deveni constient si va „rosti”: „Iti voi face in ciuda si te voi provoca”. In cele din urma, sinele superior se va elibera, strigand: „Sunt liber!”

Din punct de vedere fizic, masochistul are o constitutie solida, greoaie, cu muschi superdezvoltati, cu gat scurt si fara talie.  Tensiunea puternica se manifesta in zona gatului, maxilarelor si pelvisului. Fesele sunt reci. Energia este gatuita in zona gatlejului, capul e aruncat inainte.

Din punct de vedere psihodinamic, este prins in plasa vaietelor, plangerilor, a sentimentelor retinute si a provocarilor. Daca i se va raspunde provocarii, va avea scuze sa explodeze. El nu este constient de faptul ca provoaca, ci crede ca incearca sa placa.

Sarcina de viata si sinele superior al caracterului masochist

Masochistul trebuie sa se elibereze de umilinta, eliberandu-se astfel de agresiunea sa. E necesar sa fie activ in orice mod doreste.

Peisajul interior al caracterului masochist este ca argintul si aurul filigranate. Forta sa creatoare se exprima in desene delicate, complicate, definite si de bun gust. Fiecare nuanta este importanta. Cand reuseste sa-si aduca la suprafata aceasta creativitate superioara, lumea ramane muta de uimire.

Energiile sale superioare sunt impregnate de grija pentru ceilalti. Este un negociator innascut. E grijuliu si are multe de oferit – atat din punctul de vedere al energiei, cat si din al intelegerii. E plin de compasiune, avand in acelasi timp o mare disponibilitate pentru distractie si placere: e capabil de joaca creativa. Daca isi constientizeaza toate aceste talente, va excela in orice intreprindere.

Structura rigida

In copilarie, persoana cu caracter rigid a fost respinsa de parintele de sex opus. Copilul a trait aceasta ca pe o tradare a dragostei lui, caci placerea erotica, sexualitatea si dragostea sunt totuna pentru copil. Pentru a compensa aceasta respingere, copilul a hotarat sa-si controleze toate sentimentele care implica durere, furie, precum si sentimentele bune, prin a se retine. Capitularea este ceva ingrozitor la o astfel de persoana, fiindca ar insemna sa-si elibereze toate aceste sentimente. Deci, nu va intinde mana sa ceara, ci va face in asa fel incat sa i se dea. Mandria este asociata sentimentelor de dragoste. Respingerea sexuala ii raneste mandria.

Din punct de vedere psihodinamic, persoana cu caracter rigid isi retine sentimentele si actiunile, pentru a nu parea ridicola, tinde sa fie un om de lume cu multa ambitie si manifesta agresiune competitiva. El spune: „Sunt superior si stiu totul”. In sine, traieste teama de tradare; vulnerabilitatea trebuie evitata cu orice pret. Ii e teama sa nu fie ranit. Isi tine capul sus si spatele drept, cu mandrie. Are un bun control al comportamentului si se identifica foarte bine cu realitatea fizica. Aceasta pozitie puternica este folosita ca scuza pentru a nu-si da frau liber sentimentelor. Acest individ se teme de procesul involuntar din om care nu este determinat de ego. Sinele individual este izolat de „intrarea” sau „iesirea” sentimentelor. Sexul pentru el va fi indeplinit cu dispret, nu cu dragoste.

Retinandu-si sentimentele, devine si mai mandru. Cere dragoste si sentimente sexuale de la ceilalti, dar foloseste calificative seducatoare pentru a ramane neimplicat. El conduce o competitie, nu o relatie de dragoste. Mandria ii este ranita si devine din ce in ce mai competitiv. Se afla intr-un cerc vicios, care nu il indreapta spre scopul dorit.

In cadrul terapiei se plinge (daca vine vreodata) ca nu simte nimic. Ar vrea sa se supuna sentimentelor, dar crede ca va fi ranit, asa ca intentia sa negativa este „Nu ma voi preda”. Alege sexul in locul dragostei, insa asta nu-l satisface, ceea ce naste dilema „Orice as alege e gresit”; sa se predea il doare, sa ramana mandru inseamna sa nu permita exteriorizarea sentimentelor. Pentru a-si rezolva problema in cazul terapiei, trebuie sa faca legatura intre inima si organele genitale.

In procesul terapeutic, „masca” va spune: „Da, dar…” Dupa un timp, sinele inferior sau umbra sinelui va deveni constient si va rosti: „Nu te voi iubi”. Apoi, pe masura ce sentimentele isi fac aparitia datorita exercitiilor fizice, sinele superior va rezolva situatie declarand: „Ma implic. Iubesc.”

Trupul este bine proportionat, bine energizat si integrat. Poate manifesta doua tipuri de blocaje: tip armura – ca o armura din placi de otel sau impletitura de otel in jurul corpului. Pelvisul este tras inapoi si rece.

Sarcina de viata si sinele superior al caracterului rigid

Caracterul rigid simte nevoia de a-si deschide centrele de simtire si de a-si lasa sentimentele sa circule si sa fie observate de ceilalti. El trebuie sa-si impartaseasca cuiva sentimentele, indiferent care sunt acestea. Asa permite energiilor sale sa intre in si sa iasa din adancul fiintei sale si sa-si elibereze unicitatea sinelui superior.

Imaginea interioara a unui caracter rigid este cea a aventurii, pasiunii si dragostei. Sunt munti de urcat, procese de castigat si inimi de cucerit. Asemenea lui Icar, va zbura catre soare. Aidoma lui Moise, isi va conduce turma spre pamantul fagaduintei. Ii va inspira pe ceilalti cu dragostea si pasiunea pentru viata. Va fi un lider innascut in orice profesie doreste. Va fi capabil de legaturi profunde cu ceilalti din Univers. Va putea lua parte la jocul Universului si se va distra din plin.

Cand procedam la vindecare este esential sa luam in considerare structura caracteriala a pacientului, ceea ce ne va ajuta sa abordam un mod de terapie specific fiecaruia si sa reusim o vindecare eficienta, cu conditia sa aplicam un tratament just.

Persoana cu o structura caracteriala schizoida are nevoie de o identificare corecta a limitelor sale si intarirea acestora. De asemenea, trebuie sa i se confirme realitatea spirituala. Perceptia suprasenzoriala are o mare contributie in aceste cazuri. Aura schizoidului trebuie sa fie incarcata, iar chakrele – deschise, ca sa stopam scurgerile de energie.

Aura celui cu caracter oral trebuie sa fie incarcata, si chakrele – deschise, granitele bine intarite. Persoanei i se va arata cum este atunci cand este deschis, astfel incat sa invete sa se pastreze – prin exercitiu si meditatie – mereu asa. Persoana orala are multa nevoie de contact.

Individul cu o structura caracteriala deviata trebuie sa-si incarce partea inferioara a campului, sa-si deschida chakrele inferioare si sa invete sa traiasca si cu inima, nu numai prin vointa. E necesara multa atentie fata de dorintele sexuale ale unui caracter deplasat. A doua chakra sa fie abordata cu grija, intelegere si acceptare, iar tamaduitorul sa abordeze cu multa grija si sensibilitate partea de jos a trupului.

Persoana cu o structura caracteriala masochista are nevoie sa invete sa se deplaseze si sa-si elibereze toata energia blocata. Insa mai presus de toate, sa-i fie respectate limitele. Nu atingeti nici un aspect fara a primi incuviintarea sa. Cu cat mai repede reuseste sa se vindece singur, cu atat mai sigur va fi procesul de insanatosire.

Trebuie ameliorata aura caracterului rigid al persoanei, deschiderea chakrei inimii si punerea ei in legatura cu dragostea si cu celelalte sentimente. Al doilea strat al aurei se va activa si i se va constientiza activizarea. Aceasta o va face, lent, vindecatorul, permitand sentimentelor sa fie traite incetul cu incetul. Energiile profunde ale personalitatii trebuie atinse cu mainile, iar vindecatorul sa accepte cu iubire personalitatea pacientului atunci cand isi plaseaza mainile deasupra trupului.

Sursa:  Barbara Ann Brennan „Maini tamaduitoare – Manual pentru studierea aurei umane”

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s