Templul Sinelui


  Corpul uman este un templu plin de mistere. Dacă omul ar putea vizualiza microcosmosul din acest templu, ar fi extaziat de descoperirea sa: buchete sclipitoare de nadi-uri, chakra-e feerice, armonii muzicale şi miresme suave, sori multicolori, lăcaşuri misterioase ale zeităţilor. În mijlocul acestei împărăţii, Sinele Divin asemeni unui soare central, îmbibă şi susţine totul cu vibraţia Sa divină. Îl căutăm pe Dumnezeu în temple şi biserici exterioare pentru a-I adresa cererile noastre, pentru a-L venera, dar niciodată nu-L căutăm pe Dumnezeu în centrul fiinţei noastre deşi toate religiile spun acelaşi lucru: „Dumnezeu se află în voi”. „Căci iată, Împărăţia lui Dumnezeu este înlăuntrul vostru” (Noul Testament – Luca 17,21). „Sînt Spiritul Universal ce sălăşluieşte în inimile tuturor fiinţelor” (Bhagavad-Gita 10,20).

Şi deşi prin Dumnezeul lăuntric, Sinele nostru, sîntem stăpînii acestei împărăţii grandioase, căutăm fericirea şi împlinirea într-o realitate exterioară iluzorie ce ne atrage cu mirajul împlinirii tuturor dorinţelor noastre cu condiţia să-i acordăm tot timpul vieţii noastre. Unii consideră corpul ca fiind nedemn, un instrument al păcatului şi decăderii, dar corpul este un templu viu al Sinelui şi doar în lumea manifestată, doar cu ajutorul corpului, putem atinge eliberarea. Dumnezeu există deasupra întregii Creaţii. Dincolo de timp şi spaţiu, sălăşluieşte în El însuşi într-un echilibru absolut, dar prin Marea Shakti, Mama întregului Univers, El pătrunde şi susţine viaţa în miriade de lumi , forme şi nivele de conştiinţă. Nimic nu există în afara omniprezenţei divine, nimic nu-L poate situa pe Dumnezeu în afara propriei Sale prezenţe. Dumnezeu există în orice punct din Creaţie. Tot ce există în lumea percepţiilor începînd de la fiinţele unicelulare pînă la astre, conţine acest punct sub forma propriului centru care reprezintă Sinele din orice fiinţă. Acest aspect al lui Dumnezeu care coboară în carnea materiei transformînd forma creată într-o fiinţă şi pe care îl numim Sinele Divin, este principiul care ne atrage constinuu către acest centru, atracţie pe care o trăim ca fiind acel neastîmpăr al căutării unei împliniri căreia nu-i putem da un nume şi pe care nu ne-o poate dărui nici o fiinţă, nici o iubire, nici o realizare din cadrul realităţii iluzorii a Manifestării. Sinele nostru este acea jumătate perfectă pe care spiritul uman aspiră cu ardoare să o găsească pentru a se reîntregi, în împlinirea supremă. Doar cel ce s-a identificat cu Dumnezeu în propria fiinţă îi poate cunoaşte desăvîrşirea deoarece Dumnezeu poate fi cunoscut doar de Dumnezeu. Manifestarea cea mai îndepărtată de Sinele Divin este ego-ul, mărunta conştiinţă personală centrată doar pe corp şi pe dorinţele sale. Fiinţa umană are misiunea supremă de a-şi transcende propriul ego pentru a se recunoaşte deplin în Sinele său. Acesta este singurul mijloc prin care separaţia dualităţii încetează şi conştiinţa îşi regăseşte unitatea. Astfel „a te gîndi la Dumnezeu”, va deveni „a fi una cu Dumnezeu”, aceasta fiind adevărata cunoaştere de Sine în care cunoscătorul, cunoaşterea şi cel ce trebuie cunoscut devin una. În fiinţa umană opacă, centrată doar pe corpul fizic, Dumnezeu este privat de autoritatea Sa, neputîndu-Se manifesta prin iubirea Sa creatoare în continuă dăruire; astfel Sinele inclus în materie, prin intermediul materiei se supune legilor lumii materiale, lăsîndu-Se crucificat pe cele două mari braţe ale lumii materiale: spaţiul şi timpul. În orbirea şi împietrirea sa omul Îl uită pe Dumnezeu lăsîndu-se antrenat în jocul iluziei, oscilînd mereu într-o dualitate ce-l menţine într-o continuă căutare şi suferinţă.

În ignoranţa sa, omul îşi cucifică Sinele, pe Dumnezeu din fiinţa sa supunîndu-se vieţi la rînd tuturor suferinţelor şi torturilor posibile asemănîndu-se cu tîlharul crucificat alături de Dumnezeul crucificat în carnea materiei cu deosebirea că Dumnezeu acceptă în mod conştient această crucificare în scopul spiritualizării materiei. Suferinţele trăite în mod inconştient ca făcînd parte dintr-o fatalitate oarbă, ale celui care îşi tîlhăreşte propria fericire şi supremă împlinire în conştiinţa de sine, au menirea de a-l trezi la realitatea divină şi asemeni tîlharului de pe cruce, prin trezirea din ignoranţă şi prin recunoaşterea lui Dumnezeu, omul se va recunoaşte în realitate pe Sine. Cel ce se identifică în conştiinţa sa cu corpul, cel care se consideră doar un „eu” şi care vieţi la rînd îşi acceptă inconştient sclavia faţă de acest „eu” care îl biciuieşte şi îl urmăreşte neîncetat pentru a-i împlini dorinţele şi aşteptările seamănă cu un staul locuit de diverse animale care îşi urlă necontenit instinctele, necesităţile. Această multitudine de „eu”-ri egoiste, feroce şi nestăpînite precum animalele îşi impun pe rînd dominaţia în funcţie de forţă şi abilitate. Şi totuşi, chiar în centrul întunericului ignoranţei, chiar în acest staul trebuie să se nască Copilul Divin, conştiinţa de Sine.

În aparentul întuneric din interiorul fiecărei fiinţe umane există acest centru luminos în care Fiul lui Dumnezeu, identic cu Tatăl şi neseparat în veşnicie de El, te aşteaptă să-L cauţi şi să-L recunoşti pentru că El este natura ta ultimă. El este unica realitate. Atunci cînd vei pierde, cînd vei transcende pentru totdeauna simţul egoului, vei regăsi pentru totdeauna această unică realitate. „Căci cine va voi să-şi scape viaţa o va pierde, iar cine îşi va pierde viaţa pentru Mine, acela o va izbăvi” (Luca 9.24).

Numai în acest mod omul poate trăi experienţa identificării cu Sinele Divin. Aceasta este învierea. Cunoscîndu-şi Sinele omul trăieşte simultan experienţa conştiinţei totalităţii creatoare şi cosmice, trăieşte identificarea cu desăvîrşirea supremă: „fiţi desăvîrşiţi precum Tatăl vostru din ceruri este”. Atunci vom trăi adevărul cuvintelor lui Iisus „Tatăl şi cu mine Una sîntem”.

Pe culmea acestei identificări omul va înţelege că toţi trăiesc în el asemeni întregului Univers; va înţelege că tot ceea ce există trăieşte în el, că este tot ceea ce este şi se va iubi. Va înţelege că tot ceea ce credea că nu iubeşte este doar ceea ce nu a recunoscut ca făcînd parte din Sine şi fiind identic cu Sine. Va înţelege că este Fiinţa Supremă, Veşnică şi în tot ceea ce se naşte, El, Cel Nemuritor începe o nouă experienţă printr-o nouă formă de viaţă şi în tot ceea ce pare că moare, El cel nemuritor se retrage în sine. Va înţelege că acel loc întunecat şi rece asemănător unui staul este în realitate castelul său interior în care se află tronul său de drept.

Va constata că spaţiul şi timpul sînt doar două principii fiindcă în Eternitate există doar Unicul, Vidul Beatific Absolut. Şi atunci va recunoaşte: sînt unica Realitate; sînt viaţa; sînt Conştiinţa; sînt Beatitudinea. Sînt Cel ce Sînt.

Atunci te vei recunoaşte într-o pasăre, într-o floare, în iubirea ta, într-un cerşetor, în hrana ta, în cele cinci elemente, în întreaga Manifestare şi te vei iubi pe tine însuţi în tot şi în toate.

Atunci cînd vom fi conştienţi că Universul este propria noastră splendoare, ne vom realiza propria dumnezeire şi vom rămîne cu această realizare în ciuda tentaţiei de a mai privi universul ca fiind exterior. „Cel ce cunoaşte toată această glorie a Manifestării ca fiind a sa, care realizează faptul că întregul Cosmos este Sinele Său este divin chiar dacă gîndurile continuă să se joace în mintea sa” (Ishvarapratyabhijna). „Arjuna, cînd ai atins iluminarea, ignoranţa nu te va mai amăgi, nici sminti. În lumina acestei cunoaşteri vei vedea întreaga creaţie, mai întîi în tine şi apoi în Mine” (Bhagavad Gita 4.35). „Nu există nimic altceva în afară de Mine, o, Arjuna. Precum boabele de mătănii înşiruite asemeni nodurilor pe un fir, toată Creaţia, se înşiră pe Mine” (Bhagavad Gita 7.7).

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s