Teoria Triunghiulara a Iubirii: Tu ce fel de relatie psihologica ai?


Psihologul Robert Sternberg propune o viziune inedita asupra iubirii, clasificand-o in opt categorii diferite si interpretand-o prin intermediul unui triunghi.

In 1986, psihologul Robert Sternberg propune o viziune inedita asupra iubirii cunoscuta sub numele de TEORIA TRIUNGHIULARA A IUBIRII, clasificand iubirea in opt categorii diferite si percepand-o prin intermediul unui triunghi. Sternberg este de parere ca iubirea poate fi caracterizata pornind de la trei componente de baza ale relatiilor interpersonale si anume: INTIMITATEA, PASIUNEA SI ANGAJAMENTUL.

INTIMITATEA ca si componenta a iubirii se refera la sentimentul de apropiere existent intre doua persoane, la legatura profunda care se realizeaza intre ele, la comunicarea existenta in cadrul unei relatii. Intimitatea este legatura emotionala prin care oferi celui de langa tine informatii personale. Intimitatea are de-a face si cu capacitatea de acceptare reciproca a doua persoane. Intimitatea se refera si la incredere si la cunoasterea profunda a celuilalt. 

 PASIUNEA ca si componenta a iubirii are in vedere dorinta emotionala si sexuala puternica. Pasiunea este involuntara si motivationala si poate domina gandurile si comportamentul. Pasiunea inseamna a-ti dori intimitatea sexuala cu persoana iubita, incluzand astfel in structura sa si atractia sexuala. Pasiunea cunoaste atat aspecte pozitive (starea de fericire, buna-dispozitie, senzatia de plutire), dar si negative (pasiunea poate conduce catre disperare si ganduri negative) si este modificata de trecerea timpului. Pasiunea poate fi adusa la viata usor, dar poate fi la fel de repede stinsa. Pasiunea este cea care produce romantismul.

ANGAJAMENTUL reprezinta partea logica si decisiva a unei iubiri. Angajamentul ca parte a iubirii poate fi de doua tipuri: pe termen scurt sau pe termen lung. Persoana in cauza decide daca este indragostita. Persoana in cauza decide daca merge sau nu mai departe, continuand relatia, incercand sa mentina iubirea.

Conform teoriei lui Sternberg, fiecare dintre aceste componente pot fi combinate intre ele in mod diferit, rezultand 8 stiluri si maniere diferite de iubire: Non-Iubirea, Iubirea-Prietenie, Iubirea Ingamfata, Iubirea Vida, Iubirea Romantica, Iubirea Companion, Iubirea Fara Sens si Iubirea Desavarsita. Tipul de iubire existent in cadrul unui cuplu poate fi determinat de interactiunea dintre aceste componente. Iubirea romantica este rezultatul combinarii intre pasiune si intimitate, iubirea companion este rezultatul asocierii intimitatii si a angajamentului, iubirea ingamfata este consecinta combinarii pasiunii si a angajamentului, iar iubirea desavarsita este urmarea combinarii dintre intimitate, pasiune si angajament.

Tot Sternberg este cel care sustine ca fiecare individ in parte dispune de doua triungiuri diferite: triunghiul care poate caracteriza relatia lor actuala si triunghiul care descrie relatia indeala. Relatiile cele mai reusite au loc intre persoane care au triunghiuri personale cat mai compatibile.

Haideti insa sa privim mai atent triunghiul iubirii si sa vedem care sunt cele 8 nivele ale iubirii si prin ce se caracterizeaza fiecare in parte:

Non-iubirea –Ø intimitate, Ø pasiune, angajament Ø
Iubirea -prietenie- intimitate
Iubirea infatuata- pasiune
Iubirea goala- angajament
Iubirea companion – intimitate, pasiune
Iubirea fara sens – pasiune, angajament
Iubirea desavarsita – intimitate, pasiune, angajament

In viziunea lui Sternberg, relatiile care se construiesc pe baza a doua sau mai multe elemente au o capacitate de rezistenta mai mare si sunt mai durabile decat cele care au ca fundament un singur component.

Pe masura ce relatia adulta de iubire se dezvolta si evolueaza, se va schimba si componenta pe care este pus accentul. Pasiunea spre exemplu se manifesta intens la inceputul unei relatii, ajunge rapid la punctul culminant, pentru ca apoi, din cauza obisnuintei, sa se reduca si sa se mentina la un nivel de stabilitate. Pe de alta parte, intimitatea atinge apogeul mai greu decat pasiunea dupa care, gradual, scad manifestarile ei. Creste in schimb conexiunea emotionala si interpersonala. In relatiile reusite, angajamentul cunoaste initial o evolutie lenta. Urmeaza ulterior o perioada in care se accelereaza, scade si ramane constant.

NON-IUBIREA – are prea putin sau nu are deloc de-a face cu iubirea reala si nu contine niciunul din cele trei elemente: nici pasiune, nici intimitate, nici angajament. O forma de manifestare a acestei iubiri poate fi intalnita in cazul elevului care se indragosteste de profesorul sau, al pacientului care se indragosteste de medicul sau etc.

SIMPATIA/ PRIETENIA – Prietenia beneficiaza de intimitate, caldura sufleteasca, insa nu si de pasiune sau angajament. In cadrul acestor relatii interpersonale, exista un grad de intimitate si apropiere foarte mare, dintre cei doi indivizi lipsind insa pasiunea si angajamentul. Multe astfel de iubiri-simpatii apar si dispar de-a lungul vietii. Putem da ca exemplu prietenia si simpatia care ne-a apropiat de un prieten/coleg din facultate. Pentru ca circumstantele fac astfel incat drumurile celor doi sa se separe si ca cei doi sa nu mai interactioneze, aceasta relatie o sa inceteze la un moment dat. 

IUBIREA INFATUATA– are ca punct de plecare principal doar componenta pasiunii, fara sa implice intimitatea sau angajamentul. Printre exemple de astfel de iubiri putem enumera dragostea la prima vedere, aventurile de-o noapte, iubirile de-o vara, iubirile temporare in care primeaza atractia fizica si componenta sexuala. Aceste iubiri se sting la fel de brusc cum au izbucnit din cauza ca persoanele implicate nu isi doresc sa aprofundeze sau sa mentina iubirea existenta si nici sa solidifice relatia.

IUBIREA VIDA/GOALA – este iubirea existenta intre parteneri care isi asuma angajamentul unei relatii fara a lua insa in calcul pasiunea sau intimitatea, componente atat de necesare pentru o avea o relatie reusita… Iubirea vida poate fi intalnita intre acele persoane care raman intr-o relatie fara a mai simti afectiune fata de partener, fara a mai experimenta sentimentul de apropiere si intimitate, fara a mai simti iubire sau dorinta sexuala fata de partener. Din motive precum teama de schimbare, teama de singuratate, obligatie, sentimentul “datoriei” inteles in mod eronat, de dragul copiilor, exista multe astfel de casnicii si relatii tinute laolalta doar prin “angajament”, fara ca partenerii sa se mai iubeasca. Un alt exemplu de astfel de iubire ar fi si “casatorii aranjate”. In unele cazuri insa, cei doi parteneri puteau ajunge sa se iubeasca pe parcurs.

IUBIREA ROMANTICA – Iubirea romantica imbina cele doua componente pasiunea si intimitatea, fara sa aiba in vedere si angajamentul. Este cazul partenerilor care se simt atrasi fizic si emotional unul fata de celalalt, dar nu-si doresc sa-si asume angajamentul unei relatii pe termen lung. Acesti parteneri au tendinta de-a se idealiza si de-si vedea doar calitatile, sarind peste defecte. Cei doi “au impresia” ca sunt indragostiti unul de celalalt. Daca “impresia de indragosteala” ar fi reala, cei doi nu ar ezita sa-si asume angajamentul, implicandu-se intr-o relatie.

IUBIREA DE COMPANION poate fi intalnita in cazul cuplurilor cu un nivel de apropiere si intimitate ridicat. Chiar daca in acest cuplu angajamentul este asumat, iar sentimentul de intimitate este simtit intens, pasiunea si dorinta fizica nu exista sau, daca a existat la inceput, a disparut complet la un moment dat… Ca exemple putem da cuplurile in care nu mai exista atractie sexuala sau prieteniile care au fost supuse unor circumstante grele si totusi au rezistat. Iubirea companion apare in cazul cuplurilor care au stat o perioada indelungata de timp si au impartasit aceeasi viata, au pasiuni, interese si multe lucruri in comun. Exista insa un atasament si o legatura emotionala profunda, insa pasiunea fizica s-a evaporat.

IUBIREA FARA SENS – este iubirea in care pasiunea si angajamentul nu sunt suficiente pentru a face casa buna impreuna. In lipsa existentei unei legaturi emotionale profunde si a intimitatii care sa stabilizeze si sa sudeze aceasta relatie, pasiunea si angajamentul nu pot sustine succesul unei relatii. Este cazul acelor persoane care se casatoresc din cauza legaturii sexuale puternice. Cu toate acestea intre aceste persoane, cu exceptia atractiei fizice intense, nu exista prea multe puncte comune si interese. Este iubirea pe care o intalnim in filme, acea “iubire din Las Vegas” in care doi straini se intalnesc, au parte de o noapte grozava de sex si sub imboldul momentului hotarasc sa sa casatoreasca, fara sa stie prea multe unul despre celalalalt. Este explicatia cea mai plauzibila fenomenului cunoscut sub denumirea de “saptamana oarba”.

IUBIREA DESAVARSITA – este tipul de iubire catre care tindem toti, insa de care au parte doar cei norocosi. Este tipul de iubire cel mai apropiat de iubirea perfecta, in structura sa combinandu-se toate cele trei componente: intimitatea, pasiunea si angajamentul. Este iubirea completa si complexa. Este iubirea ideala. Este cazul casniciilor si al cuplurilor care se bucura de pasiune si intelegere chiar si dupa zeci de ani de casnicie sau relatie. Sternberg emite insa un advertisment chiar si in cazul acestei relatii. Iubirea trebuie exprimata, aratata, spune psihologul. Fara manifestarea concreta a iubirii, chiar si cea mai mare dragoste poate sa moara. Iubirea desavarsita nu este neaparat durabila si se poate transforma in iubire companion.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s