Pumnul de nisip


Georgio, un baietandru de treisprezece ani, se plimba pe plaja împreuna cu mama sa.
Dintr-odata, el o întreba:
– Mama, cum poti sa pastrezi un prieten dupa ce odata l-ai gasit?
Mama reflecta câteva secunde, apoi, aplecându-se, lua doi pumni de nisip. Tinându-si palmele îndreptate în sus, strânse tare un pumn: nisipul îi scapa printre degete si, cu cât strângea mai tare pumnul, cu atât nisipul se scurgea mai mult.
În acelasi timp, tinu larg deschisa cealalta mâna: nisipul tot ramase în causul palmei.
Georgio privi uimit si apoi striga:
– Acum înteleg.

În spatele unei statuete uitata de lume a Fecioarei, aflata într-o mica bisericuta de la munte, am gasit „Rugaciunea inimii deschise”. Iata cum suna ea:
Doamne,
ajuta-ma sa fiu pentru toti un prieten
care asteapta fara a obosi,
care are inima deschisa si buna,
care daruieste cu iubire,
care asculta neostenit,
care aduce multumire cu bucurie.
Un prieten pe care sa poata conta
oricine are nevoie de sprijin.
Ajuta-ma sa fiu un prieten de nadejde
caruia sa i se poata adres
oricine oricând doreste:
sa pot darui o prietenie linistitoare,
sa iradiez o pace plina de bucurie,
pacea ta, Doamne.
Fa sa fiu deschis si primitor
mai cu seama cu cei mai slabi si lipsiti de aparare.
Astfel, fara a face cine stie ce lucruri marete,
voi putea sa îi ajut pe ceilalti sa te simta mai aproape,
Doamne al blândetii.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s