Viata este Acum si Aici – Osho


OSHO – “Viata este Acum si Aici” – partea I 

#1 Traieste total, traieste cu pasiune… In felul acesta fiecare moment devine de aur, iar intreaga ta viata se transforma intr-o insiruire de clipe aurite. O astfel de fiinta nu moare niciodata, caci atingerea ei seamana cu aceea a regelui Midas: orice atinge, se preschimba in aur.

#2 Aceasta scurta viata pe care o aveti poate fi transformata intr-un paradis. Aceasta mica planeta este floarea de lotus a paradisului.

#3 Singura raspundere adevarata este fata de propriul tau potential, fata de propria ta inteligenta si constienta, fata de actiunea conforma cu ele.

#4 Atunci cind te nasti, nu esti un copac, ci o saminta. Trebuie sa cresti, trebuie sa ajungi la o inflorire, iar aceasta inflorire va fi multumirea ta, implinirea ta. Aceasta inflorire nu are nimic de-a face nici cu puterea, nici cu banii, nici cu politica. Nu are legatura decit cu tine, cu evolutia ta personala.

#5 Intelege, trebuie sa devii o adevarata celebrare pentru tine insuti!

#6 Daca tinjesti dupa o utopie, dorinta ta se indreapta de fapt catre o armonie individuala si sociala. Aceasta armonie nu a existat niciodata, intotdeauna a fost un haos.Societatea a fost impartita in diferite culturi, in diferite religii, in diferite natiuni – toate avind drept fundament diverse superstitii. Nici una din aceste impartiri nu e valabila. Ele arata insa ca omul este divizat in el insusi, iar acestea sunt proiectiile conflictului sau interior. Omul nu are unitate launtrica si, prin urmare, nu este in stare sa creeze o societate, o umanitate unica, nici in afara lui. Cauza nu se gaseste in exterior. Exteriorul este doar o reflectare a fiintei sale launtrice.

#7 Nimeni nu a acordat o atentie prea mare individului, si aceasta este cauza fundamentala a tuturor problemelor. Insa datorita faptului ca individul pare atit de mic si societatea atit de mare, oamenii au impresia ca societatea poate fi schimbata, dupa care individul se va schimba la rindul lui. Dar lucrurile nu stau deloc asa, caci “societatea” nu este altceva decit un cuvint; exista numai indivizi, nu exista societate. Societatea nu are suflet, in cadrul ei nu se poate produce nici o transformare. Schimbarea este posibila numai in cazul individului, indiferent cit de mica ar fi aceasta. Si odata ce invatati cum sa schimbati individul, acest lucru poate fi apoi aplicat asupra tuturor indivizilor, de pretutindani. Eu cred ca intr-o buna zi vom avea o societate care sa fie in deplina armonie, care sa fie mult mai buna decit toate ideile pe care creatorii de utopii le-au produs de mii de ani. Realitatea va fi cu mult mai frumoasa.

#8 Nu esti niciodata multumit cu ceea ce esti si cu ceea ce ti-a daruit existenta, deoarece atentia ta se indreapta intotdeauna spre altceva. Ai fost plasat acolo unde natura nu a planuit sa fii. Nu te indrepti sprerealizarea propriului tau potential. Tu incerci sa fii ceea ce vor altii sa fii, insa acest lucru nu te va putea multumi niciodata. Iar cind apare nemultumirea, logica iti spune: “Poate ca ceea ce ai nu este suficient; straduieste-te sa obtii mai mult!” Atunci incerci sa obtii mai mult, incepi sa cauti. Si toata lumea apare cu o masca zimbitoare, toata lumea zimbeste fericita, astfel incit fiecare vrea sa-i pacaleasca pe toti ceilalti. Si tu porti, la rindul tau, o masca, astfel incit ceilalti cred ca esti ceva mai fericit; iar tu, la rindul tau, ai impresia ca ei sunt mai fericiti. Iarba pare a fi mai verde in curtea vecinului. El priveste insa iarba din curtea ta; pentru el aceasta este mai verde. Ea pare efectiv mai verde, mai mladie, mai frumoasa. Acestea sunt iluziile pe care le creeaza distanta. Cind te apropii insa mai mult, incepi sa vezi ca nu este chiar asa. Dar oamenii ramin la distanta unii de altii. Chiar si prietenii, chiar si iubitii, se tin unul pe altul la distanta; o apropiere prea mare ar fi periculoasa, s-ar putea ca ei sa vada ceea ce esti in realitate. Iar eroarea isi are sursa in chiar modul in care pui problema, astfel incit – orice ai face – nefericirea te va urma. Vezi pe cineva care dispune de multi bani: iti vine imediat ideea ca banii reprezinta cauza fericirii. Priveste la acest om! Cit de fericit pare sa fie! Asa ca alergi dupa bani. Un altul este mai sanatos; alergi dupa sanatate! Un altul face altceva si arata foarte multumit – il urmaresti! Dar de fiecare data e vorba de celalalt…

#9 Societatea a aranjat lucrurile astfel incit sa nu iti pui niciodata problema propriului tau potential. Si toata nefericirea provine din faptul ca nu esti tu insuti. Fii doar tu insuti si toata nefericirea si toata competitia cu ceilalti dispare; nu iti mai pasa ca altii au mai mult, ca nu esti tu cel care are mai mult. Daca vrei ca iarba sa fie mai verde, nu are rost sa privesti in curtea vecinului. Este atit de simplu ca iarba sa fie mai verde! Omul trebuie sa fie inradacinat in propria sa energie potentiala, indiferent care este aceasta. Lumea va fi atit de multumita astfel, incit acest fapt vi se va parea pur si simplu incredibil.

#10 A fi viu inseamna a avea simtul umorului, a avea o profunda calitate de a iubi si de a te juca in voie. Sunt absolut impotriva oricaror atitudini negative in privinta vietii, iar respectul acordat Divinului a reprezentat intotdeauna o negare a vietii. Pentru a transforma acest respect in ceva pozitiv trebuie sa i se adauge neaparat calitatea jocului, simtul umorului si iubirea. Respectul fata de viata este singurul fel de respect care poate fi aratat Divinului, deoarece nimic nu este mai divin decit viata insasi.

#11 Omul poarta in interiorul lui un mare tezaur, insa el mai poarta in sine si intreaga mostenire animala. Aceasta trebuie indepartata, pentru a permite comorilor sa se inalte in cimpul constiintei, pentru a fi impartasite cu ceilalti. In realitate, aceasta este caracteristica bogatiei: cu cit o imparti mai mult cu altii, cu atit iti apartine mai mult.

#12 Cea mai mare parte a problemelor noastre apar doar pentru ca nu le-am privit niciodata cu adevarat, nu ne-am indreptat niciodata atentia asupra lor pentru a vedea ce sunt ele in realitate. Incercati sa creati numai lucruri frumoase, nu aduceti la viata nimic urit. Nu aveti prea mult timp si nu aveti nici multa energie de pierdut. Avind o viata atit de scurta, avind o sursa de energie atit de mica, este pur si simplu stupid sa o pierdeti in tristete, in furie, in ura, in gelozie. Folositi-va energia in iubire, folositi-o in actiuni creatoare, in prietenie, in meditatie; indreptati-va spre ceva care sa va inalte. Si cu cit va inaltati mai mult, cu atit intilniti mai multe izvoare de energie care stau la dispozitia voastra. Depinde numai de voi.

#13 Nici o fiinta umana nu este o insula. Trebuie sa va amintiti mereu acest lucru, deoarece el reprezinta unul din adevarurile fundamentale ale vietii. Insist asupra acestui fapt, deoarece exista mereu tendinta de a-l uita. Facem cu totii parte din aceeasi energie a vietii, din aceeasi existenta oceanica. Si tocmai datorita faptului ca radacinile noastre sunt ancorate in aceeasi unitate, este posibila iubirea. Daca nu am fi o singura unitate, iubirea nu ar fi nicidecum posibila.

#14 Omul poarta inca in el multe instincte animalice: furia, ura, gelozia, posesivitatea, siretenia. Tot ceea ce a fost condamnat in interiorul omului pare sa apartina unei parti inconstiente foarte profunde. Iar scopul alchimiei spirituale este acela de a produce eliberarea de intregul trecut animalic.
Daca nu se va elibera de acest trecut animal, omul va ramine divizat. Trecutul animalic si calitatile umane nu pot coexista, deoarece calitatile umane reprezinta tocmai opusul celor animalice. Deci tot ce poate sa mai faca omul este sa cada in ipocrizie. In ceea ce priveste comportamentul lui formal, omul se conformeaza idealurilor umane de iubire si adevar, de libertate, neposesivitate si compasiune. Toate acestea reprezinta insa numai un strat foarte superficial, iar animalul tinut ascuns se poate ivi la suprafata in fiecare clipa; orice intimplare il poate face sa apara. Insa, indiferent daca apare la suprafata sau nu, constiinta interioara este divizata. Aceasta constiinta divizata a facut sa se puna intrebarea: cum ar putea individul sa devina un intreg armonios? Acelasi lucru este insa valabil si in cazul societatii: Cum putem transforma societatea intr-un intreg armonios fara razboaie, fara conflicte, fara clase sociale; fara separare pe criterii de culoare, religie, casta sau natiune? In loc sa gindim in termeni de revolutie si sa schimbam societatea, structura ei, ar trebui sa ne punem mai serios problema meditatiei si a transformarii individului.Aceasta este singura cale ce poate duce la disparitia tuturor diviziunilor existente in cadrul societatii. Insa ele trebuie sa dispara din interiorul individului. Iar acest lucru este posibil.

#15 Nu exista nimic care sa poarte eticheta “ADEVAR”; adevarul nu este un lucru pe care il vei putea gasi intr-o buna zi intr-o cutie, si pe care, deschizind-o, sa exclami uimit: “Fantastic! Am gasit adevarul!” Nu exista o astfel de cutie.

#16 Motivul pentru care oamenii vorbesc mereu despre adevar este clar. In inima lor exista o sete dupa adevar, le este rusine ca nu sunt in posesia acestui adevar si, de aceea, vorbesc despre el. Insa acestea nu sunt decit cuvinte. Faptul de a trai in conformitate cu ele este prea periculos, riscul este prea mare. La fel se intimpla si cu libertatea. Toti oamenii doresc libertate de exprimare, insa nimeni nu este cu adevarat liber. Si nimeni nu doreste sa fie cu adevarat liber, deoarece libertatea aduce cu sine responsabilitatea; ea nu vine singura. Iar faptul de a fi dependent este simplu; in acest caz raspunderea nu iti revine tie, ci persoanei de care esti dependent. Oamenii au adoptat deci un mod de viata schizofren. Ei vorbesc despre adevar si despre libertate, insa traiesc in minciuna si sclavie… Iar lanturile robiei sunt numeroase, deoarece faptul de a fi sclavi va face sa fiti eliberati de raspundere. Un om care doreste sa fie liber trebuie sa accepte responsabilitati imense. El nu isi poate arunca raspunderea pe umerii nimanui. Indiferent ce face, indiferent ce este, raspunderea ii revine in intregime.

#17 O persoana cu adevarat non-violenta este cea care nu ucide pe nimeni si care nu face rau nimanui, deoarece este impotriva faptului de a ucide, este impotriva faptului de a face rau. Ea se va impotrivi insa si in situatia in care altcineva incearca sa ii faca ei vreun rau. Daca cineva incearca sa o ucida, ea se va impotrivi si in acest caz si nu va permite ca acest lucru sa se intimple. Ea nu va initia nici o violenta, insa daca impotriva ei va fi indreptat vreun act violent, atunci se va bate din toate puterile. Numai asa oamenii non-violenti pot ramine independenti; altfel vor fi sclavi, vor ramine saraci si vor fi intotdeauna exploatati de altii.

#18 A fi tu insuti iti ofera toate elementele pentru a te simti implinit, pentru ca viata sa aiba sens, semnificatie. Simplul fapt de a fi tu insuti si de a creste conform firii tale va duce la implinirea destinului tau.

#19 Fii plin de neprevazut si mereu schimbator. Nu te impotrivi schimbarii si nu inceta niciodata sa fii imprevizibil; numai atunci viata poate fi o permanenta bucurie. In momentul in care ceea ce faci este previzibil, ai devenit un robot. Actiunile unei masini pot fi prevazute. Ea este astazi la fel ca ieri si tot asa va fi si miine. Este neschimbata. Numai omul are calitatea de a se schimba in fiecare clipa. In clipa in care incetezi sa te schimbi, intr-un mod foarte subtil ai si murit.

#20 Risca tot ce ai! Fii asemenea unui jucator! Risca totul, deoarece clipa urmatoare ar putea sa nu mai vina, asa ca de ce sa iti pese? De ce sa te intereseze? Traieste intens, traieste plin de bucurie. Traieste fara teama, traieste fara sa te simti vinovat. Traieste fara sa iti fie frica de iad si fara sa doresti raiul. Traieste pur si simplu.

#21 Fiecare greseala este o ocazie de a invata. Totul este sa nu comiti aceeasi greseala in mod repetat – ar fi o prostie… Insa comite cit mai multe greseli noi de care esti in stare; nu trebuie sa-ti fie teama, caci acesta este singurul mod in care natura iti permite sa inveti.

#22 Religiozitatea inseamna pur si simplu o provocare pentru a creste, o provocare aruncata semintei pentru a ajunge la apogeul exprimarii sale, a se deschide in mii de flori si a-si raspindi parfumul ascuns in ele. Aceasta mireasma subtila este ceea ce numesc eu religiozitate.

#23 Fiecare este atit de nefericit incit vrea sa gaseasca o explicatie acestui fapt. Iar societatea v-a dat pentru asta o strategie foarte buna: faptul de a judeca. Mai intii te judeci, desigur, pe tine insuti in legatura cu toate lucrurile. Nici o fiinta nu este perfecta si nici un om nu poate fi vreodata perfect, deoarece nu exista perfectiune; prin urmare, faptul de a judeca este foarte usor. Tu esti imperfect si exista o serie de lucruri care dovedesc aceasta imperfectiune. Si atunci te infurii, te ridici impotriva ta si impotriva intregii lumi: “De ce nu sunt perfect?” Dupa care privesti spre ceilalti, incercind sa regasesti aceasta imperfectiune in fiecare. Si doresti sa-ti deschizi inima, deoarece pina nu o deschizi, viata ta va fi lipsita de orice celebrare, va fi aproape moarta. Insa nu poti sa faci acest lucru direct. Trebuie sa distrugi mai intii in intregime acest mecanism. Deci, in primul rind: nu te mai judeca pe tine insuti. In loc sa te judeci, incepe sa te accepti pe tine insuti cu toate imperfectiunile, cu toate slabiciunile, cu toate greselile si esecurile. Nu iti cere sa fii perfect. Aceasta inseamna sa ceri ceva ce nu este cu putinta; te vei simti frustrat. La urma urmei, esti o fiinta omeneasca.

#24 Priveste animalele, priveste pasarile: ele nu sunt triste, ele nu sunt frustrate. Niciodata nu o sa vezi un bizon iesindu-si din fire. El este pe deplin multumit sa isi mestece aceeasi iarba in fiecare zi. El este aproape iluminat! Nu exista nici o tensiune, el este in deplina armonie cu natura, cu el insusi, cu tot ceea ce este. Bizonii nu fac partide pentru a revolutiona lumea, pentru a schimba bizonul in super-bizon, pentru a face bizonii religiosi sau virtuosi. Nici un animal nu este preocupat de vreun ideal uman. Cu siguranta ca bizonii rid si intreaba: “Ce vi s-a intimplat? De ce nu puteti fi pur si simplu voi insiva? Ce nevoie aveti sa fiti altcineva?”. Primul lucru este asadar acela de a te accepta, in mod profund, pe tine insuti.

#25 Nu condamnati senzualitatea! Ea a fost condamnata in intreaga lume, si din cauza acestei condamnari energia care poate inflori in senzualitate se transforma in perversiune, gelozie, furie, ura; ea genereaza o existenta arida, lipsita de orice savoare. Senzualitatea este una din binecuvintarile omenirii. Este sensibilitatea voastra, este constiinta voastra. Este constiinta voastra filtrata prin corp.

#26 Parintii au crezut intotdeauna despre copii ca sunt proprietatea lor si ca acestia trebuie sa le fie intrutotul asemanatori, sa ii copieze intocmai. O copie este insa lipsita de orice frumusete, iar existenta nu apreciaza asa ceva; ea se bucura numai de ceea ce este original. Trebuie sa iti ajuti copiii sa creasca, astfel incit sa te depaseasca. Trebuie sa ii ajuti sa nu te imite. Adevarata indatorire a parintilor este aceea de a-si ajuta copiii sa nu ii imite. Copiii sunt tentati, prin insasi firea lor, sa imite, si pe cine ar putea imita? Parintii sunt cei mai apropiati. Pina acum parintii au apreciat foarte mult faptul ca propriii lor copii le seamana. Tatal se simte mindru ca fiul sau ii seamana. Iar viata copilului este pierduta, el nu este dorit asa cum este el de fapt. Datorita acestei conceptii gresite, de a fi mindru de copiii care te imita, am creat o societate in care toata lumea imita.

#27 Obedienta nu presupune inteligenta. Toate masinile sunt obediente. Nimeni nu a auzit vreodata despre o masina care sa nu se supuna. Supunerea este, de asemenea, simpla. Ea te elibereaza de povara oricarei raspunderi. Atunci nu mai este nevoie sa elaborezi un raspuns, trebuie sa faci doar ceea ce ti se spune. Raspunderea apartine celui care a dat ordinul. Dintr-un anumit punct de vedere, esti foarte liber: nu poti fi condamnat pentru actiunile tale.

#28 Religiozitatea nu este ceva in care sa crezi – este un fapt care trebuie trait, experimentat; ea nu este o credinta pe care sa o ai in minte, ci o cunoastere a intregii tale fiinte.

#29 Mintea nu se poate mentine intr-o atitudine lipsita de judecata. Daca o fortezi sa fie astfel, se produce o blocare a inteligentei. Atunci mintea nu mai poate judeca asa cum trebuie. A adopta o atitudine lipsita de judecata nu este un lucru care sa tina de sfera mintii. Numai o fiinta care a transcens mintea poate sa fie libera de judecata; altfel ceea ce pare a fi o afirmatie valida, un lucru valabil, este numai o aparenta. Orice hotaraste mintea, orice afirma ea, este poluat de conditionarile sale, de prejudecatile sale – tocmai acestea o fac sa judece. De exemplu: vedeti un hot. Faptul ca el fura este ceva real, nu contesta nimeni asta; prin urmare, afirmati despre el un anumit lucru. Si, fireste, faptul de a fura nu este bun; astfel incit atunci cind afirmi despre un om ca este hot, mintea ta spune: “Ai dreptate; afirmatia ta este adevarata”. De ce ar fi insa un hot rau? Si ce este de fapt rautatea? De ce a fost oare obligat sa fure? Iar actiunea de a fura este numai una din actiuni: pe baza acesteia afirmati ceva aflat in legatura cu intreaga persoana. Si afirmati despre individul respectiv ca este un hot. El face insa si alte lucruri, nu numai faptul de a fura. Poate ca este un pictor talentat, poate ca este un dulgher bun, poate cinta frumos sau danseaza bine; acel om poate avea o mie si una de calitati. Omul, in intregul sau, este mult prea vast, iar faptul de a fura reprezinta o singura actiune. Si nu poti sa te bazezi numai pe aceasta actiune pentru a afirma ceva despre intreaga sa fiinta. Nu o cunosti deloc, si nu cunosti nici macar actiunea care a avut loc, conditiile care au determinat-o. Poate ca si tu ai fi furat in acele conditii. Poate ca in conditiile respective faptul de a fura nu este ceva rau, deoarece fiecare actiune depinde de circumstantele in care se produce. Daca privesti lumea din jurul tau si observi conditionarile oamenilor, parerile lor despre ceea ce este bine si rau, corect si gresit, vei vedea – pentru prima data – ca si propria ta minte face parte dintr-o anumita sectiune a omenirii. Ea nu contine nimic adevarat; este doar o parte. Si tot ceea ce privesti prin intermediul acestei minti poarta in sine amprenta faptului de a judeca.

#30 Existenta este una singura. Ea se exprima in milioane de forme, insa spiritul care este exprimat este acelasi. Este o singura divinitate, cu o varietate infinita de creaturi.

#31 Banii sunt un lucru ciudat. Daca nu ii aveti, lucrurile sunt simple, nu apare nici o problema. Insa daca ii aveti, problemele isi fac, cu siguranta, aparitia. Una dintre cele mai mari probleme pe care le creeaza banii este faptul canu stii niciodata daca tu esti cel dorit sau ei. Si acest lucru este atit de dificil de aflat, incit ai prefera sa nu ii ai deloc. Atunci, cel putin, viata ar fi simpla. Banii, care ar fi putut reprezenta o mare placere, devin insa – in acest caz – o sursa de angoasa. Nu ei sunt insa adevarata sursa, ci propria ta minte. Banii sunt folositori, nu este nici un pacat sa ii ai, nu este nevoie sa ai un sentiment de culpabilitate.

#32 Acesta este modul in care mintea isi creeaza starea sa de nefericire. Chiar daca cineva te iubeste, nu ii pune aceasta intrebare delicata: daca va spune ca te iubeste, vei avea indoieli, iar daca va afirma ca este atras de banii tai, il vei crede. Insa, in acest din urma caz, daca atractia o reprezinta banii, intreaga relatie este terminata. Iar in cealalta situatie vei continua sa porti in tine banuiala ca este atras de banii tai, nu de tine. Insa nu e nimic rau: banii sunt ai tai, la fel cum ale tale sunt si nasul, ochii sau parul. Iar celalalt te iubeste in intregime. Banii reprezinta, de asemenea, o parte a ta. Nu ii considera ca pe ceva separat, si atunci nu va fi nici o problema. Incearca sa traiesti o viata fara complicatii si cu cit mai putine probleme posibil.

#33 A cunoaste intreaga lume nu este nimic in comparatie cu faptul de a cunoaste misterul interior al fiintei tale. Insasi ideea de a compara este in intregime falsa. Fiecare individ este unic, deoarece nu mai exista nimeni asemenea lui. Faptul de a compara ar fi fost ceva normal daca indivizii ar fi fost asemanatori. Dar nu sunt. Nici macar gemenii nu sunt absolut identici. Este imposibil sa gasesti o alta fiinta care sa fie exact ca tine. Noi comparam deci fiinte unice, si de aici provin toate problemele.

#34 Un lucru fundamental, si in acelasi timp foarte dificil, este acela de a nu imparti viata in actiuni frumoase si actiuni prostesti, de a nu crea nici o diviziune. Toate sunt parti ale aceluiasi intreg. Trebuie numai sa aveti putin simt al umorului. Iar pentru mine simtul umorului este esential pentru ca persoana sa reprezinte un tot unitar. Ce este rau in aceste maruntisuri, in aceste lucruri prostesti? De ce nu puteti sa rideti, de ce nu puteti sa va bucurati de ele? Tot timpul judecati ce este bun si ce este rau. Tot timpul sunteti asezati pe scaunul unui judecator, iar acest fapt va face sa fiti seriosi. Florile sunt frumoase, insa ce sa spunem despre spini? Si ei fac parte din existenta florilor. Florile nu ar putea exista fara ei; spinii le protejeaza. Ei au o anumita functie, un anumit rol, o anumita insemnatate. Daca insa imparti mereu, atunci florile sunt frumoase iar spinii devin uriti. Aceasta seva hraneste insa tulpina, floarea si spinii. In viata copacului nu se produce nici o impartire, nu are loc nici un rationament. Floarea nu este favorizata, spinul nu este doar tolerat; amindoi sunt in intregime acceptati. Si acesta ar trebui sa fie si modul nostru de a vedea lucrurile in propria noastra viata. Exista unele lucruri, lucruri marunte, care, daca le judecati, par stupide, prostesti. Insa acest lucru se intimpla datorita rationamentului vostru; in realitate ele indeplinesc, la rindul lor, un rol esential.

#35 Singura functie a mintii este de a diviza la nesfirsit. Rolul inimii este de a vedea ceea ce uneste, lucru de care mintea nu este deloc capabila. Mintea nu poate sa inteleaga ceea ce se afla dincolo de cuvinte; ea poate sa inteleaga numai ceea ce este corect din punct de vedere lingvistic, ceea ce este corect din punct de vedere logic. Ea nu este preocupata de existenta, de viata, de realitate. Mintea este, ea insasi, o fictiune. Poti trai si fara minte. Insa nu poti trai fara inima. Si cu cit existenta ta este mai profunda, cu atit este si inima ta mai implicata.

#36 Viata este o curgere, este un fluviu, este o miscare continua. Dar oamenii au impresia ca ei insisi reprezinta ceva static.Numai obiectele sunt statice, numai moartea este incremenita; viata este o continua schimbare. Cu cit exista mai multa schimbare, cu atit viata este mai abundenta. Iar o viata abundenta aduce cu sine extraordinare schimbari, clipa de clipa.

#37 Nimeni nu este superior, nimeni nu este inferior, si nu exista nici persoane egale intre ele. Fiecare este unic. Egalitatea este, din punct de vedere psihologic, o aberatie. Nu toti oamenii pot fi un Albert Einstein sau un Rabindranath Tagore. Insa aceasta nu inseamna ca Rabindranath Tagore este superior pentru ca nu poti fi asemenea lui. Nici el nu poate fi ca tine. Eu cred ca fiecare reprezinta o manifestare unica. Trebuie deci sa renuntam la toate ideile de superioritate, inferioritate, egalitate si inegalitate si sa le inlocuim cu ideea noua de unicitate. Intr-adevar, fiecare individ este unic. Priveste doar cu mai multa iubire si vei vedea ca fiecare individ are ceva propriu, un lucru pe care nu il mai are nimeni altcineva.

#38 Fa pur si simplu doar ceea ce iti face maxima placere tie si celor din jurul tau. Fa ceva care sa inalte in tine un cintec si sa creeze un ritm al celebrarii in jurul tau. O astfel de viata o numesc religioasa. Ea nu se bazeaza pe principii, pe disciplina si nici pe legi. Ea se rezuma la o singura idee: aceea de a-ti trai viata in mod inteligent.

#39 Obedienta are o anumita simplitate; nesupunerea presupune o inteligenta de ordin mai inalt. Orice idiot poate fi supus, si de fapt numai idiotii sunt supusi. Persoana inteligenta intreaba intotdeauna: “De ce ? De ce trebuie sa fac acest lucru? Pina cind nu voi cunoaste motivele si consecintele, nu ma voi implica in realizarea lui.” Numai asa devine cu adevarat raspunzatoare.

#40 Este imposibil pentru un sfint sa fie smecher, in timp ce un smecher poate fi sfint.

#41 Omul nu a invatat inca sa guste frumusetea singuratatii. El cauta mereu sa se angajeze intr-o relatie, sa fie cu cineva – cu un prieten, cu un parinte, cu o sotie sau un sot, cu un copil… cu cineva. El a creat societati, cluburi – Lyon Club, Rotary Club. El a creat partide politice, ideologice. El a creat religii, biserici. Insa toate acestea sunt necesare pentru a-l face sa-si uite singuratatea. Fiind in mijlocul acestor multimi incerci sa uiti ceva, ceva de care iti amintesti uneori in intuneric: ca te-ai nascut singur, ca vei muri singur, ca indiferent ce ai face, traiesti singur.

#42 Orice efort de evitare a singuratatii esueaza si va esua, deoarece este impotriva legilor fundamentale ale vietii. In fond, nu ai nevoie de un surogat care sa te faca s-ti uiti singuratatea; trebuie doar sa devii constient de singuratatea ta, care este o realitate. Iar faptul de a o experimenta, de a o simti, este atit de frumos tocmai pentru ca reprezinta eliberarea de multime, de turma, de celalalt. Este eliberarea de teama de a fi singur. E de ajuns sa auzi cuvintul “singur”, ca iti si amintesti de o rana; ai nevoie de ceva pentru a umple acest gol care te raneste. Ai nevoie de cineva pentru a-l umple. Cuvintul “singuratate” nu are acelasi sens – de rana, de gol care trebuie umplut. Singuratate inseamna pur si simplu implinire. Esti un intreg; nu este nevoie de nimeni altcineva pentru a te completa. Incearca deci sa gasesti centrul tau launtric in care esti totdeauna singur, in care singuratatea a fost intotdeauna perfecta. In viata, in moarte sau oriunde ai fi, esti mereu singur. Insa aceasta singuratate este atit de plina – nu este nici un gol -, atit de completa, atit de incarcata cu toate darurile vietii, cu toate frumusetile si binecuvintarile existentei, incit imediat ce ai gustat din propria ta singuratate, durerea va disparea. In locul ei se va naste un ritm nou, de o extraordinara blindete, pace, fericire si binecuvintare. Aceasta nu inseamna ca un om care este centrat in singuratate nu isi poate face prieteni; in realitate, numai o asemenea fiinta poate avea prieteni, deoarece pentru el prietenia nu mai reprezinta o nevoie, ci o impartasire. Fiinta umana are atit de mult, incit poate imparti cu altii.

#43 Facem cu totii parte din aceeasi existenta. Indiferent pe cine ranesti, in cele din urma te ranesti pe tine insuti. Poate ca acum nu iti dai seama de acest lucru, insa intr-o buna zi vei intelege si iti vei spune: “Dumnezeule! Acest lucru mi l-am facut cu mina mea.” Ai ranit pe cineva, crezind ca este vorba de un altul. Nu este altcineva. Existenta este una singura, este o unitate cosmica. Din aceasta intelegere se iveste non-violenta.

#44 Cind esti furios, te pedepsesti pe tine insuti. Arzi. Iti distrugi inima si calitatile ei inalte si te umpli de ura.

#45 Omul este plin daca este in armonie cu universul. Daca nu este in armonie cu universul, atunci este gol, in intregime gol; iar din aceasta stare de gol se naste dorinta de a poseda. Aceasta dorinta de a poseda poate fi umpluta cu bani, cu locuinte, cu mobila, cu prieteni, cu orice, deoarece nu poti sa traiesti in acest gol. Este ingrozitor. Este o viata de fantoma. Daca esti gol si inlauntrul tau, este imposibil sa traiesti. Pentru a avea senzatia ca interiorul tau este plin exista numai doua cai.  Fie intri in deplina armonie cu universul… te umpli cu tot ceea ce este, cu toate florile si cu toate stelele. Aceasta este adevarata implinire. Insa daca nu faci acest lucru, si milioane de oameni nu il fac, atunci singura cale este de a te umple cu tot felul de reziduuri. Dorinta de a poseda inseamna ca simti pur si simplu o stare de gol, pe care vrei sa o umpli cu orice, indiferent care ar fi respectivul lucru. Odata ce intelegi acest lucru, dorinta de a poseda dispare. Atunci apare dorinta de a intra in comuniune cu tot ceea ce este, astfel incit tot acest gol interior sa dispara.

#46 Intregul trecut al omenirii a pus un foarte mare pret pe saracie, pe care a echivalat-o cu spiritualitatea, ceea ce este cu totul lipsit de sens. Spiritualitatea este singura bogatie care i se poate intimpla unui om. Ea contine toate celelalte bogatii. Ea nu este impotriva nici unei alte bogatii; ea este, pur si simplu, impotriva oricarui fel de saracie. Pe de-o parte oamenii respecta saracia, iar pe de alta parte va indeamna: “Ajutati-i pe cei saraci!” Ciudat! Daca saracia este atit de spirituala, atunci cel mai spiritual lucru este acela de a transforma un om bogat in unul sarac. Ajutati-i pe bogati sa devina saraci, astfel incit sa fie spirituali. De ce sa-i ajutam pe saraci? Vreti sa le distrugem spiritualitatea? A trai in abundenta este singurul lucru spiritual care exista.

#47 Banii sunt un subiect dificil de abordat, din simplul motiv ca nu am fost in stare sa punem la punct un sistem financiar sanatos, in care banii sa deserveasca intreaga omenire, si nu sa devina obiectul de manipulare al citorva indivizi posesivi. Banii reprezinta un subiect dificil, deoarece psihismul omului este plin de lacomie. Astfel, banii nu reprezinta decit un mijloc de schimb, o modalitate perfect adecvata schimbului; nu exista nimic rau in ei. Insa felul in care este pus la punct intregul sistem este complet gresit. Daca nu ai bani, esti condamnat, intreaga ta viata este o catastrofa. Si toata viata incerci sa cistigi bani, prin orice mijloace. Daca ai bani, asta nu schimba cu nimic lucrurile; doresti tot mai mult, iar aceasta dorinta nu mai are limite. Si in cele din urma ai atit de multi bani – cu toate ca nu sunt destui, nu sunt niciodata destui, sunt insa mai multi decit ai altora – incit incepi sa te simti vinovat, deoarece pentru a-i acumula ai folosit mijloace imorale, inumane, violente. I-ai exploatat pe ceilalti, le-ai supt singele, ai fost un parazit. Acum ai acesti bani, insa iti amintesti de toate crimele pe care le-ai comis pentru a-i cistiga. Astfel, vor exista doua categorii de fiinte: prima – cele care incep sa faca donatii unor institutii caritabile, pentru a se elibera de culpabilitate; a doua – cele care se simt atit de vinovate incit fie innebunesc, fie se sinucid. Existenta lor este o continua angoasa. Fiecare respiratie devine din ce in ce mai grea. Si cel mai ciudat este ca respectiva fiinta a lucrat din greu, o viata intreaga, pentru a acumula acesti bani, societatea fiind cea care sadeste dorinta, ambitia de a fi bogat, de a fi puternic. Iar banii aduc cu sine puterea; cu ei se poate cumpara orice, in afara de acele citeva lucruri care sunt imposibil de cumparat. Insa nimanui nu ii pasa de aceste lucruri. Meditatia nu poate fi cumparata, iubirea nu poate fi cumparata, nici prietenia sau gratitudinea; insa nimanui nu ii pasa de acestea.

#48 Priviti existenta, cu intreaga ei abundenta. De ce este nevoie de atit de multe flori in intreaga lume? Trandafirii ar fi fost suficienti. Existenta este, insa, abundenta – milioane si milioane de pasari, milioane de animale, totul exista din abundenta. Natura nu este ascetica, ea danseaza pretutindeni: in valurile oceanului, in zborul pasarilor. Ea cinta peste tot – in vintul care trece prin ramurile pinilor, in ciripitul pasarilor… De ce este nevoie de milioane de sisteme solare, fiecare sistem avind milioane de stele? Nu pare sa existe nici un motiv care sa justifice existenta lor, in afara faptului ca aceasta abundenta este in insasi firea existentei, aceasta bogatie este insasi esenta ei; existenta nu crede in saracie.

#49 Eu nu vad lacomia ca pe o dorinta. Ea este in realitate o boala existentiala. Nu esti in armonie cu intregul; si numai aceasta armonie cu intregul te poate vindeca. Pentru mine, lacomia nu reprezinta o dorinta, prin urmare nu trebuie sa faceti nimic pentru a o inlatura. Trebuie sa intelegeti acel gol pe care incercati sa-l umpleti si sa va puneti intrebarea: “De ce am aceasta senzatie de gol? Intreaga existenta este atit de plina, de unde aceasta stare de vid? Poate ca m-am ratacit. Nu mai merg in aceeasi directie. Nu mai apartin existentei, aceasta este cauza starii de gol pe care o incerc.” Ramineti deci in acest curent existential, lasati-va in voia lui; apropiati-va de existenta in tacere si in liniste, in meditatie. Si, intr-o buna zi, veti vedea ca sunteti foarte plini pe dinauntru; este un preaplin din care se revarsa bucuria, beatitudinea, binecuvintarea. Aveti atit de mult incit puteti sa daruiti intregii lumi, fara ca bogatia voastra sa se epuizeze. In acea zi veti fi pentru prima data liberi de orice dorinta de a poseda bani, mincare, lucruri… sau orice altceva. Vei trai insa liber de aceasta dorinta de a poseda, care nu poate fi satisfacuta, de aceasta rana care nu poate fi lecuita; vei trai firesc, si vei gasi tot ce ai nevoie.

#50 Fiecare se simte inferior intr-un fel sau altul. Motivul este neacceptarea faptului ca fiecare este unic. Nu se pune problema superioritatii sau a inferioritatii. Fiecare face parte dintr-o categorie care ii este proprie, si din acest lucru nu rezulta nici o comparatie. Noi nu le-am permis oamenilor sa se accepte pe ei insisi asa cum sunt. In clipa in care te accepti asa cum esti, fara nici o comparatie, orice inferioritate si orice superioritate dispare. In acceptarea totala de sine vei fi liber de aceste complexe de inferioritate sau superioritate. Altfel, vei suferi toata viata.Si nu pot sa-mi inchipui o fiinta care sa aiba totul in aceasta lume. Unii n-au ezitat sa incerce, dar au esuat lamentabil. Fii doar tu insuti si va fi suficient. Esti acceptat de soare, esti acceptat de luna, esti acceptat de arbori, de ocean, de pamint. Ce poti sa iti doresti mai mult? Esti acceptat de intregul univers. Bucura-te si savureaza acest lucru!

OSHO – “Viata este Acum si Aici” – partea a II-a 

#51 Nevoia imperioasa a fiecaruia este de a fi aprobat si recunoscut. Mentalitatea generala are la baza ideea ca, pina cind nu suntem recunoscuti, suntem niste anonimi si nu valoram nimic. Nu munca noastra este importanta, ci recunoasterea ei. Aceasta inseamna a pune caruta inaintea boilor. Munca noastra ar trebui sa fie o bucurie in sine. rebuie sa lucrezi nu pentru a fi recunoscut, ci pentru ca iti place sa fii creativ. Iti place munca doar de dragul muncii. Trebuie sa muncesti numai daca iti place. Nu cere si nu astepta nici o apreciere. Daca ea vine, nu ii da o importanta prea mare. Daca nu vine, nu te gindi la ea. Implinirea ta trebuie sa se gaseasca in insasi munca ta.

#52 Daca o fiinta invata acest lucru simplu, de a-si iubi munca, oricare ar fi aceasta, de a o iubi fara a cere nici o recunoastere, lumea in care ne gasim ar fi mai frumoasa si mai plina de celebrare, altfel cadeti in cercul vicios al nefericirii. Lucrul pe care il faci nu este bun pentru ca iti place, ci pentru ca lumea il recunoaste, il recompenseaza si te premiaza, iti decerneaza Premii Nobel. Lumea a distrus intreaga valoare pe care creativitatea o are in sine si a distrus milioane de oameni, deoarece nu toti pot fi laureati ai Premiului Nobel. Iar dorinta de recunoastere a fost creata in interiorul fiecaruia, astfel incit nimeni nu mai poate lucra in liniste, in tacere, bucurindu-se de orice ar face. Iar viata este constituita din tot felul de lucruri marunte. Pentru aceste lucruri mici nu pot exista recompense sau titluri de onoare decernate de diverse universitati sau guverne.

#53 Bucuria nu inseamna a finaliza ceva; bucuria consta in faptul ca ai dorit respectivul lucru, ca l-ai dorit din toata inima, ca in timp ce te ocupai de el ai uitat de tot restul lumii; era singura preocupare a intregii tale fiinte. In aceasta se gaseste binecuvintarea si recompensa ta, si nu in faptul de a-l finaliza sau de a-l avea permanent. In acest curent schimbator al existentei, fiecare clipa trebuie sa contina propria ei recompensa. Orice am fi facut, ne-am dat intreaga silinta, am facut-o din toata inima. Nu am lasat nimic neexprimat, intreaga noastra fiinta a fost cuprinsa in respectiva actiune. In aceasta se afla toata beatitudinea noastra.

#54 Realitatea este ca fiecare este unic, fiecare are o anumita individualitate. Trebuie sa renuntam pur si simplu la ideile noastre despre cum ar trebui oamenii sa fie; ele trebuie inlocuite cu ideea ca, indiferent cum ar fi, oamenii sunt frumosi. Nu se pune in nici un fel problema lui “ar trebui sa fie”; cine suntem noi pentru a impune un “trebuie” asupra altcuiva? Daca existenta va accepta asa cum sunteti, cine sunt eu pentru a nu face la fel? Este necesara numai o schimbare de atitudine; este ceva foarte simplu, odata ce ideea este acceptata de gindirea voastra: fiecare om este unic, fiecare om este asa cum este, si trebuie sa fie asa cum este. Acesta este adevaratul respect pentru individualitate, pentru oameni, asa cum sunt ei. Intreaga omenire ar fi intr-un cu totul alt spatiu, mult mai plin de iubire si de implinire, daca i-am accepta pe oameni asa cum sunt ei.

#55 Numai comunismul care isi va cauta sursa in iubire, in inteligenta, in generozitate, va fi autentic. Comunismul care este impus cu forta este fals. Si nu exista nici macar un singur om, oricit de sarac ar fi, care sa nu fie in stare sa contribuie si el cu ceva.

#56 De ce sa nu creezi o viata acolo unde banii nu creeaza nici o ierarhie, ci dau pur si simplu din ce in ce mai multe sanse tuturor?

#57 Oamenii autoritari sunt cei care sufera de un complex de inferioritate. Pentru a-si ascunde inferioritatea, ei incearca sa-si impuna o falsa superioritate. Ei vor sa arate ca sunt cineva, vor sa demonstreze ca propriul lor cuvint este singurul adevar si singura litera de lege. In strafundurile lor insa sunt fiinte mult inferioare.

#58 Natura nu are, cu siguranta, nici o ierarhie. Ierarhia este un joc al mintii omenesti, deoarece ego-ul nu poate fi hranit in afara unei ierarhii; in afara acesteia el moare – pur si simplu.In natura fiecare lucru are o sansa, are un spatiu al lui; nimeni nu este sef. Nimeni nu este stapin, si nu exista nici un servitor. Natura functioneaza aproape ca un intreg organic, in care individualitatea nu este pierduta, insa in care ego-ul nu are nici o sansa de a se dezvolta; ca urmare, copacii sunt lipsiti de ego, pasarile sunt lipsite de ego. Problema apare odata cu omul.

#59 Este privilegiul exclusiv al omului – si numai al lui – de a ramine singur, de a se ridica impotriva intregii lumi, in cazul in care crede ca adevarul se afla de partea sa. Daca tu simti ca aceasta este calea care duce la libertate, atunci accepta bucuros orice fel de raspundere. Atunci toate aceste raspunderi nu te vor mai impovara. Toate aceste raspunderi te vor maturiza, vei fi mai centrat, mai inradacinat, mai individualizat.

#60 In miinile tale se gaseste doar o singura clipa – cea autentica. Iar ea nu se mai intoarce vreodata. Fie o traiesti, fie o lasi netraita.

#61 Fiecare copil intelege faptul ca modul in care priveste el lumea este diferit de acela al parintilor sai. Acest lucru este sigur, cel putin din punctul lui de vedere. El are cu totul alte valori. Poate ca el stringe scoici de pe plaja, iar parintii ii spun: “Arunca-le! De ce iti pierzi timpul degeaba?” Iar pentru el sunt atit de frumoase… Copilul observa diferentele, el vede ca valorile lor sunt diferite. Parintii sunt ahtiati dupa bani; el doreste sa colectioneze fluturi. Si nu poate intelege motivul pentru care ei se arata atit de interesati de bani. “Ce o sa faceti cu ei?” Iar parintii sai nu pot intelege ce va face copilul cu acei fluturi sau cu acele flori. Fiecare copil ajunge sa isi dea seama de acest lucru, de faptul ca exista diferente. Singura problema este ca ii este teama sa afirme ca dreptatea este de partea lui. Cea mai buna solutie, in privinta copilului, ar fi aceea de a-l lasa in pace. Trebuie doar sa ai putin curaj; acesta nu iilipseste, numai ca intreaga societate este astfel facuta incit pina si frumoasa calitate a curajului copilului este condamnata. Daca parintii isi iubesc cu adevarat copiii, ii vor ajuta sa fie curajosi, chiar daca acest curaj e impotriva lor. Ei ii vor ajuta sa se arate plini de curaj fata de profesori, fata de societate, fata de oricine incearca sa le distruga individualitatea.

#62 Aminteste-ti in permanenta sa nu faci niciodata compromisuri. Compromisul nu isi gaseste nici un loc in viziunea mea. Puteti intilni multi oameni nefericiti, datorita faptului ca au facut intotdeauna compromisuri, iar acum nu pot sa isi ierte acest lucru. Ei stiu ca ar fi trebuit sa indrazneasca, insa s-au dovedit a fi lasi. Ei si-au pierdut respectul de sine, s-au devalorizat in propriii lor ochi. Acesta este rezulatul compromisurilor. De ce trebuie sa facem compromisuri? Traiti, in aceasta mica viata, cit mai total posibil. Nu va fie teama sa mergeti pina la capat. Nu puteti fi mai mult decit totali – aceasta este ultima linie. Si nu faceti nici un compromis. Intreaga minte va pleda in favoarea unui compromis, deoarece asa am fost crescuti, acesta este modul in care am fost conditionati. “Compromis” este unul dintre cele mai urite cuvinte ale limbii. El inseamna “eu pun o jumatate, tu pui cealalta jumatate; eu ma ocup de o jumatate, tu de cealalta.” Oare de ce? Atunci cind totul se afla la dispozitia ta, atunci cind poti sa alegi daca sa maninci prajitura sau sa o pastrezi, de ce sa faci un compromis? Iti trebuie doar putin curaj, putina indrazneala, insa numai la inceput. Odata ce ai experimentat frumusetea faptului de a nu face compromisuri, odata ce ai experimentat demnitatea, integritatea si individualitatea care rezulta din acestea, simti pentru prima data ca ai radacini, ca viata ta se desfasoara dintr-un centru care este doar al tau.

#63 Persoanele nefericite pot fi inrobite foarte usor. Persoanele pline de celebrare, de beatitudine, nu pot cadea in sclavie.

#64 Sexul este inceputul vietii. iar moartea este sfirsitul aceleiasi vieti; ele sunt asadar cele doua capete ale aceleiasi energii, cei doi poli ai aceleiasi energii. Ele nu pot fi separate. Poate ca sexul este prima rata a mortii, in timp ce moartea este sexul cu toate ratele achitate. Este vorba insa de una si aceeasi energie, care isi manifesta ambele aspecte.

#65 De ce sa nu traiti o viata in care sexul sa fie lipsit de experiente amare, gelozie si esecuri, in care sexul sa fie doar ceva amuzant, la fel ca oricare alt joc; de ce sa nu fie un simplu joc biologic? Daca jucati tenis, nu inseamna ca trebuie sa jucati toata viata cu acelasi partener… Viata ar trebui sa fie mai bogata. Este necesara doar putina intelegere, si iubirea nu va mai reprezenta o problema, iar sexul nu va mai fi tabu.

#66 Mintea nu este nimic altceva decit o colectie de amintiri din trecut, din care se construiesc toate imaginile si visele.

#67 Folositi fiecare ocazie pe care v-o ofera viata pentru a va mari inteligenta, pentru a va ridica gradul de constienta. De obicei facem tot ce ne sta in putere pentru a ne transforma viata intr-un iad. Cei care suferiti sunteti voi insiva, si din cauza suferintei voastre ii faceti si pe altii sa sufere. Iar cind este vorba de un grup mai mare de oameni, care traiesc impreuna si isi produc suferinte unii altora, aceasta suferinta creste. Asa s-a transformat intreaga lume intr-un infern. Aceasta situatie poate fi schimbata intr-o singura secunda, insa trebuie inteles un lucru fundamental: nici un paradis nu exista daca nu exista inteligenta.

#68 Eu cred ca rolul parintilor nu este acela de a-i ajuta pe copii sa creasca; ei cresc si fara sa fie ajutati de parinti. Rolul vostru este acela de a-i intretine, de a-i hrani, de a proteja ceea ce este in crestere. Nu le impuneti nici o directie si nu saditi in ei nici un ideal. Nu le spuneti ce este bine si ce este rau; lasati-i sa descopere asta singuri, prin propria lor experienta.

#69 Modul de gindire conform caruia copiii sunt proprietatea voastra, este gresit. Ei au luat nastere prin intermediul vostru, insa nu va apartin. Voi aveti un trecut; ei au doar viitor. Ei nu-si vor trai viata in conformitate cu ideile voastre. Daca ar trai in conformitate cu ele, ar insemna sa nu traiasca aproape deloc. Ei trebuie sa-si duca viata in acord cu ei insisi, in libertate, pe deplin responsabili, infruntind toate pericolele si obstacolele ce le ies in cale.

#70 Odata ce ai inteles ca propriii tai copii nu-ti apartin, ca ei apartin existentei, iar tu ai fost numai un vehicul, trebuie sa fii recunoscator existentei ca te-a ales ca intermediar pentru venirea pe lume a unor copii minunati. Insa nu trebuie sa intervii in dezvoltarea lor, in potentialul lor. Nu le impune propria ta gindire. Ei nu vor trai aceleasi vremuri, ei nu vor avea de infruntat aceleasi probleme. Vor face parte dintr-o alta lume. Nu ii pregati pentru aceasta lume, pentru aceasta societate, pentru acest timp, deoarece le vei crea probleme. Nu-si vor gasi locul, nu vor fi pregatiti.

#71 Cruzimea este o neintelegere. Ea isi face aparitia in noi pentru ca ne e frica de moarte. Nu vrem sa murim, asa ca inainte ca altcineva sa ne ucida, vom incerca sa ucidem noi, avind in vedere ca cea mai buna aparare este atacul. Si nu se stie cine te va ataca.
In lumea animalelor, in lumea oamenilor, concurenta este mereu prezenta, astfel incit oamenii ataca neincetat, fara sa-si puna problema pe cine ataca sau daca respectiva fiinta se pregatea intr-adevar sa atace. Insa acest lucru nu se poate afla, asa ca ocazia nu trebuie ratata.
Iar atunci cind ataci pe cineva, inima ta se impietreste din ce in ce mai mult, si faptul de a ataca incepe sa-ti faca placere. Fenomenul poate fi observat in lumea animala, fiind cauzat de aceeasi concurenta pentru hrana, pentru putere…
Cruzimea nu inseamna altceva decit spiritul de competitie, dorinta de a fi neaparat cel dintii. Daca e necesar, ajungem sa folosim chiar violenta, insa primul loc trebuie cucerit cu orice pret. Ea apare atit la animale, cit si la om. De ce insa aceasta goana dupa primul loc?
Adevaratul motiv este moartea.

#72 Cruzimea dispare numai atunci cind descoperi ca moartea nu exista. Cind experimentezi ceva aflat dincolo de moarte, intreaga cruzime dispare cu desavirsire. Atunci nu mai conteaza: nu mai este nevoie sa fugi, poti sa il lasi pe celalalt sa o ia inaintea ta, deoarece acum stii ca lumea este infinita, ca viata este nesfirsita.
Nu se poate pierde nimic; daca nu se intimpla astazi, atunci se va intimpla cu siguranta miine. Daca intelegi cu adevarat acest lucru, este imposibil sa mai pierzi ceva.

#73 In realitate, faptul de a lupta si de a fi plin de cruzime te aspreste din ce in ce mai mult, iar inima ta impietreste. Cu o asemenea inima impietrita vei trece pe linga tot ceea ce este minunat, frumos si plin de beatitudine.

#74 Este dificil sa dai explicatii animalelor. Problema este insa ca e si mai greu sa se explice fiintelor umane ca prin intermediul competitiei, al ambitiei violente, al dorintei de a fi intotdeauna pe primul loc, se creeaza o lume anormala, in care nimeni nu se mai bucura de nimic, si in care toti ramin saraci.
Singura cale de a-i face pe oameni sa inteleaga este aceea de a-i face sa perceapa existenta sinelui lor nemuritor; ca urmare a acestui fapt, orice urma de cruzime va disparea. Problema apare din cauza faptului ca viata este prea scurta. Daca la ambele capete intilnesti infinitul – trecutul si viitorul – nu e nevoie sa te grabesti, nu este nevoie nici macar sa intri in competitie.
Viata este atit de vasta si de plina, incit nu o poti epuiza.

#75 Pentru cei ce doresc sa analizeze viata, trairea si iubirea prin intermediul gindirii, trecutul si viitorul sunt pe deplin satisfacatoare, deoarece le ofera un cimp de actiune nelimitat.
Ei pot decora trecutul, il pot infrumuseta asa cum doresc, chiar daca nu l-au trait niciodata; atunci cind lucrurile se petreceau, ei nu traiau in prezent. Toate acestea sunt numai umbre, reflectii. In goana lor neintrerupta au zarit citeva lucruri si au impresia ca au trait.
Singura realitate a trecutului este moartea, nu viata. Singura realitate a viitorului este tot moartea, nu viata.
Cei care si-au ratat viata, cei care nu si-au trait-o atunci cind trebuia, incep sa viseze la viitor pentru a umple cumva acest gol. Viitorul lor este doar o proiectie provenita din trecut. Tot ceea ce au ratat in trecut este proiectat si asteptat sa se intimple in viitor; iar intre aceste doua inexistente se gaseste aceasta scurta clipa care exista cu adevarat si care este plina de viata.

#76 Se crede ca timpul este format din trecut, prezent si viitor, insa acest lucru este gresit. Timpul este format numai din trecut si viitor. Prezentul este insasi esenta acestei vieti.
Asadar, cei ce vor sa traiasca nu au alta cale decit aceea de a trai in prezent. Numai prezentul este existential.
Trecutul este doar o colectie de amintiri, iar viitorul nu este nimic altceva decit imaginatia, visele voastre.
Realitatea este aici si acum.

#77 Prezentul nu are nimic de-a face cu timpul. Daca te afli pur si simplu aici, in aceasta clipa, timpul nu exista. Exista doar o imensa tacere, liniste, nemiscare, nu se mai intimpla nimic, totul s-a oprit deodata.

Prezentul iti ofera posibilitatea sa te cufunzi in adincurile oceanului vietii, sa te inalti spre seninul cerului vietii. Sunteti insa pinditi de pericole din ambele sensuri: “trecut” si “viitor” reprezinta cele mai periculoase cuvinte ale limbajului uman. Intre trecut si viitor, faptul de a trai in prezent este similar cu a face echilibristica pe o fringhie; pericolul exista de ambele parti. Insa odata ce ai gustat din darurile prezentului, nu iti mai pasa de nici un pericol. Odata ce intri in armonie cu viata, nu mai conteaza nimic. Iar pentru mine, viata este tot ceea ce exista.

#78 Pentru cei care vor sa traiasca viata, si nu sa se gindeasca la ea, pentru cei care vor sa existe cu adevarat, si nu sa filozofeze despre acest lucru, nu exista nici o alta alternativa: ei trebuie sa savureze nectarul clipei prezente. Umpleti-va cu tot ceea ce va ofera clipa prezenta, deoarece ea nu se va mai intoarce. Odata ce a trecut, a trecut pentru totdeauna. Viata dureaza saptezeci, optzeci de ani; moartea se intimpla intr-o singura clipa. Este atit de condensata, incit daca ai trait o viata justa, vei putea intra in misterul mortii. Misterul consta in faptul ca moartea nu este decit coperta; in interiorul ei se gaseste nemurirea ta, viata ta eterna.

#79 Nu ma gindesc prea mult la viitor, deoarece acesta se naste din clipa prezenta. Daca putem avea grija de clipa prezenta, am avut grija si de viitor. Viitorul nu va aparea din neant, el va creste din clipa prezenta. Urmatorul moment creste din acesta. Daca acest moment este plin de frumusete, pace, beatitudine, urmatorul va fi si mai pasnic, si mai beatific.

#80 Pentru mine, seriozitatea este o boala, iar simtul umorului va face mai umani, mai smeriti. Simtul umorului este unul dintre cele mai importante aspecte ale religiozitatii.

#81 Omul nu trebuie sa urmareasca transcenderea naturii. Adevarat va spun, fiinta umana trebuie sa aduca natura la implinire, fapt care nu poate fi facut de nici un animal. Aceasta este diferenta. Voi sunteti nascuti ca fiinte in cadrul naturii. Nu puteti sa va depasiti conditia. Este ca si cum ati incerca sa va trageti de par pentru a va ridica in aer. S-ar putea sa faceti un mic salt, insa mai devreme sau mai tirziu veti cadea pe pamint si s-ar putea sa va alegeti cu citeva fracturi. Nu puteti zbura. Acest lucru a fost incercat dintotdeauna: oamenii au incercat neincetat sa se ridice deasupra naturii, sa isi depaseasca conditia. Insa ei nu sunt separati de natura. Omul are capacitatea, inteligenta si libertatea de a explora; iar daca ati explorat in intregime natura, ati ajuns acasa. Natura este casa voastra.

#82 Una din legile fundamentale ale vietii este aceea ca tot ce se afla pe un plan mai inalt este si foarte vulnerabil. Radacinile unui copac sunt foarte puternice, insa florile sale nu sunt la fel. Florile sunt foarte fragile; un vint mai puternic le poate distruge. Acelasi lucru e valabil si in cazul constiintei umane. Ura e foarte puternica, insa nu la fel se intimpla si cu iubirea. Iubirea e ca o floare care poate fi strivita cu usurinta de orice vint, care poate fi distrusa de orice animal. Valorile superioare ale vietii sunt cele care trebuie sa fie protejate.Valorile inferioare se protejeaza singure. O piatra nu trebuie sa fie protejata, insa tufa de trandafiri, aflata in apropierea ei, are nevoie de aceasta protectie. Piatra este deja moarta, ea nu mai are cum sa moara. Ea nu are nevoie de aparare. Dar trandafirul este viu: plin de culoare, frumos, atragator. Acesta este pericolul: puterea sa consta in frumusete, insa datorita frumusetii pericolul isi poate face aparitia. Cineva ar putea sa-l rupa. Nimeni nu va ridica piatra, insa floarea poate fi rupta cu usurinta.

#83 Trebuie sa faci dragoste numai atunci cind te gasesti pe cea mai inalta culme, iar pentru a face acest lucru este nevoie de o anumita disciplina. Disciplina a fost folosita, insa nu pentru a face dragoste. Eu va invat disciplina de a face dragoste asa cum trebuie, astfel incit iubirea voastra sa nu fie un simplu act biologic, care nu patrunde in lumea voastra psihica. Iubirea are puterea de a ajunge chiar si in lumea voastra spirituala, desavirsirea iubirii inseamna atingerea acestei culmi a spiritualitatii umane.

#84 Orgasmul nu este ceva necesar reproducerii. Este ceva care deschide o fereastra catre evolutia superioara a constiintei.

#85 Experienta orgasmului este intotdeauna nesexuala. Chiar daca ai ajuns la ea prin intermediul sexului, ea nu contine nici o urma de sexualitate. Aceasta conduce la ideea ca orgasmul ar putea fi atins si prin mijloace care nu au nimic de-a face cu sexul, deoarece el insusi fiind nesexual, sexualitatea nu reprezinta neaparat singura cale. Cei care au experimentat pentru prima data acest lucru trebuie sa-si fi dat seama ca pot exista si alte cai pentru a ajunge la orgasm, deoarece sexul nu este o parte integranta a acestuia. Orgasmul este in intregime liber de orice impresie sexuala. Apoi ei au urmait probabil modul in care se produce acesta, si lucrurile s-au limpezit: in momentul in care are loc orgasmul, timpul se opreste, uiti de existenta timpului. Mintea se opreste la rindul ei, devine libera de orice gind. Clipa este de un calm deosebit, iar constienta atinge o culme. Orice fiinta care a experimentat aceste lucruri va concluziona: “Daca asemenea lucruri – constienta, absenta gindurilor, iesirea din timp – pot fi obtinute si fara a face apel la sex, atunci se poate ajunge la starea orgasmica si fara a face apel la sexualitate”. Si aceasta este certitudinea mea: in felul acesta a descoperit omul pentru prima data meditatia.

#86 Libertatea aduce cu sine o totala responsabilitate fata de tot ceea ce esti si fata de tot ceea ce urmeaza sa devii.

#87 Exista fiinte care se infurie: ele pun la cale revolutii, produc schimbari in societate, in stat. Insa toate revolutiile lor esueaza, deoarece tot ceea ce se bazeaza pe furie, se bazeaza si pe ignoranta. Iar o schimbare autentica nu poate fi posibila.

#88 Schimbarea in mai bine nu este posibila daca are drept punct de plecare furia. Vreau sa va reamintesc faptul ca tristetea este o furie inversata. Ea nu este diferita; este o furie reprimata. Daca o analizati, veti ajunge la aceasta concluzie. Tristetea poate fi usor transformata in furie; tot astfel, furia se poate transforma in tristete. Ele nu sunt doua lucruri diferite, ci sunt doua aspecte ale aceluiasi fenomen.

#89 Lumea este trista, este nefericita. In inimile oamenilor exista o mare suferinta. Insa acest lucru nu trebuie sa va intristeze, pentru simplul motiv ca, fiind trist, te vei alatura celor aflati in aceasta stare; vei crea o tristete si mai mare. Iar acest fapt nu ajuta cu nimic. Este ca atunci cind oamenii sunt bolnavi iar voi, vazind starea in care se afla, va imbolnaviti la rindul vostru. Dar boala voastra nu-i va putea in nici un caz vindeca; procedind astfel veti mari numarul celor bolnavi. A avea compasiune pentru boala lor inseamna a-i cauta cauzele, motivele care le genereaza suferinta si nefericirea, si a-i ajuta sa inlature aceste cauze. Iar in acest timp trebuie sa ramineti cit mai bine dispusi posibil, deoarece numai bucuria voastra ii poate ajuta, nu si tristetea. Trebuie sa fiti bine dispusi. Ei trebuie sa stie ca exista posibilitatea de a fi fericit in aceasta lume trista…

#90 Furia, minia, reprezinta intotdeauna un semn de slabiciune.

#91 Atunci cind au loc cataclisme, devii constient de realitate asa cum este ea. Ea este intotdeauna fragila, fiecare este in pericol. Numai ca, in conditii obisnuite, esti cufundat intr-un somn adinc, astfel incit nu vezi acest lucru. Continui sa visezi, imaginindu-ti lucruri frumoase pentru viitor, pentru zilele ce vor urma. Cind pericolul este iminent, iti dai seama deodata ca s-ar putea sa nu mai existe nici un viitor, nici un miine, si ca aceasta este singura clipa pe care o ai… Vremurile in care au loc cataclisme sunt revelatoare. Ele nu aduc nimic nou in lume, ele arata lumea asa cum este. Ele te trezesc. Daca nu intelegi acest lucru, poti innebuni; daca il intelegi, poti sa te trezesti. Nu are nici un rost sa iti faci griji, deoarece vei rata aceasta ocazie si nici nu vei ajuta pe nimeni. Acesta este deci secretul pentru a depasi pericolele. Solutia este urmatoarea: incepe sa traiesti mai intens, mai total, mai constient, astfel incit sa descoperi in tine ceva ce nu poate fi distrus de moarte. Acela este adapostul, acela reprezinta singurul lucru sigur. Singura problema care se pune este aceea de a folosi asa cum trebuie fiecare ocazie care ti se ofera. In orice ar consta ea, foloseste-o in mod just. Dezastrul poate fi mare, pericolul este mare, insa si ocazia este pe masura.

#92 Nici o iluzie, oricit de mare si frumoasa, nu poate rezista in fata realitatii. Realitatea o va strivi mai devreme sau mai tirziu.

#93 Rolul tatalui si al mamei este mare, deoarece ei aduc pe lume un nou oaspete, care nu stie nimic, dar care este dotat cu un anumit potential propriu. Pina cind acest potential nu creste, copilul va ramine nefericit; si nici un parinte nu-si poate imagina nefericirea propriului sau copil. Ei doresc sincer fericirea copilului, insa modul lor de gindire este gresit. Ei cred ca daca propriii lor copii devin doctori, profesori, ingineri sau oameni de stiinta, vor fi fericiti. Dar se inseala. Copiii lor pot fi fericiti doar daca devin ceea ce trebuie sa devina. Ei pot dezvolta numai saminta pe care o poarta in interiorul lor.

#94 Judecata este ceva urit, ea ii raneste pe oameni. Pe de o parte ii ranesti, le provoci rani, iar pe de alta doresti ca ei sa te iubeasca, sa te respecte. Acest lucru nu este posibil. Iubeste-i, respecta-i, si poate ca iubirea si respectul ii vor ajuta sa schimbe multe din slabiciunile lor, multe din esecurile lor, deoarece iubirea le va da o noua energie, un nou rost, o noua putere. Iubirea le va da radacini adinci pentru a se putea impotrivi vintului puternic, soarelui fierbinte, ploilor grele.

#95 Ori de cite ori se va pune problema unei alegeri, aminteste-ti ca nu trebuie sa preferi mintea in locul inimii. Inima este legatura ta cu existenta, in timp ce mintea este legatura cu societatea.

#96 Daca esti trist, undeva gresesti; daca esti plin de bucurie, tot ceea ce faci este corect.

#97 Cind va spun sa fiti bine dispusi, sa fiti fericiti, sa va bucurati ca nu sunteti in situatia de a fi nefericiti, de a suferi, o fac cu un anumit scop. Scopul este acela de a fi un exemplu pentru cei care au uitat in intregime ca viata poate fi o celebrare. Cu tot intunericul din jur, puteti sa nu va lasati impovarati de acesta; chiar daca el va inconjoara, puteti – totusi – sa dansati. Intunericul nu poate impiedica dansul vostru; el nu are nici o putere. Iar pentru mine, aceasta este adevarata slujire a aproapelui.

#98 Mintea trebuie invatata sa devina un slujitor al inimii. Ratiunea trebuie sa fie intotdeauna in slujba iubirii. Atunci viata se poate transforma intr-un festival de lumini.

#99 Vechiul dicton “Asa cum este sus, tot astfel si jos”, si invers, contine unul din adevarurile fundamentale despre misticism. Acesta ne arata ca nu exista nici deasupra, nici dedesubt, ca existenta este una. Diviziunile sunt create de minte. Existenta este nedivizata. Impartirile sunt propriile noastre proiectii, cu care ne identificam atit de mult incit pierdem contactul cu totalitatea. Mintea noastra este doar o mica fereastra care se deschide spre vastul univers, insa atunci cind priviti dincoace de fereastra, conturul ei limiteaza cerul. Desi cerul nu are nici o limita, pentru perceptia voastra conturul ferestrei se confunda cu cadrul intregii existente.

#100 Astfel se intimpla uneori si cu cei care poarta ochelari: ochelarii sunt pe nas, iar ei ii cauta. Au uitat pina si faptul ca le-ar fi cu neputinta sa vada fara ochelari, desi faptul ca pot privi, ca pot vedea, reprezinta o certitudine a faptului ca ochelarii sunt la locul lor. Insa daca folosesti ochelari ani de zile, ei devin incetul cu incetul o parte din tine; devin ochii tai. Nu-i mai privesti ca fiind separati de tine. Dar fiecare pereche de ochelari coloreaza intr-un anumit fel lucrurile care trec prin ei. Voi sunteti observatorul aflat in spatele lor, ochelarii nu pot privi ei insisi. Lucrurile din exterior nu au culoarea pe care o arata ochelarii, insa voi ati devenit atit de identificati cu ei incit… Mintea omului este doar un simplu instrument. Ochelarii se afla in afara capului, in timp ce mintea se gaseste in interiorul acestuia, in asa fel incit nu o poti scoate in fiecare zi. Si este atit de aproape, in interior, incit insasi aceasta apropiere s-a transformat in identificare. Prin urmare, tot ceea ce intelege mintea pare a fi real. Dar mintea nu poate percepe realul, ea nu poate vedea decit propriile sale prejudecati. Isi poate vedea propriile proiectii afisate pe ecranul lumii.

 OSHO – “Viata este Acum si Aici” – partea a III-a

#101 Cel mai mare dusman al adevarului este persoana cunoscatoare, iar cel mai bun prieten este acela care stie ca nu stie.

#102 Am fost invatati, programati, ni s-a spus mereu ca pina si un lucru cum ar fi iubirea trebuie sa fie o problema a mintii. Iubirea apartine inimii, insa intreaga noastra societate a incercat sa o ignore, deoarece ea nu este logica, ea nu este rationala, iar mintea a fost educata ca tot ceea ce este ilogic e gresit, ca numai lucrurile logice sunt corecte. Iar in programele noastre scolare inima este complet ignorata, educatia se ocupa numai de minte. Inima a fost aproape inlaturata din existenta noastra, ea a fost aproape in intregime redusa la tacere. Nu i s-a dat niciodata sansa de a creste, nu i s-a dat niciodata posibilitatea actualizarii propriului potential. Mintea este, deci, aceea care domina. Mintea este buna atunci cind e vorba de bani, mintea este buna atunci cind e vorba de ambitie, insa ea nu este de nici un folos atunci cind este vorba de iubire. Banii, razboiul, dorinta, ambitiile – iubirea nu poate fi pusa in aceeasi categorie cu ele. Iubirea are o alta sursa in fiinta voastra, ea se gaseste intr-un spatiu lipsit de orice contradictie.

#103 O educatie autentica nu se va ocupa numai de minte, deoarece mintea va poate oferi numai un nivel de trai ridicat, insa nu si o viata buna. Inima nu este capabila sa va ofere un nivel de trai ridicat, insa va poate oferi o viata buna. Si nu exista nici un motiv sa alegeti intre cele doua: folositi mintea in domeniul in care aceasta trebuie sa functioneze, si procedati la fel si cu inima.

#104 Toti oamenii religiosi, politici, toti oamenii de afaceri si cei care au drept ocupatie razboiul insista asupra unei educatii a mintii. Iar inima poate insemna un obstacol; ea va reprezenta neaparat un obstacol. Daca esti soldat si ai inima, iti este cu neputinta sa ucizi dusmanul. In clipa in care vei pune mina pe arma pentru a ucide pe cineva, inima iti va spune: “Asa cum ai o sotie, copii, o mama si un tata care te asteapta, tot astfel si acest biet om trebuie sa aiba o sotie, copii, mama si tata care il asteapta; cu totii il asteapta sa se intoarca acasa.” El nu ti-a facut nimic, iar tu il vei ucide. De ce? Pentru a fi recompensat de academia militara? Pentru a fi promovat in grad?

#105 Daca incercati sa va imaginati modul in care societatea ar putea deveni perfecta, pina la urma renuntati – pare cu neputinta. Exista atit de multe conflicte, si se pare ca nu exista nici o cale de a ajunge la armonie. O societate umana armonioasa este posibila – ar trebui sa fie posibila – deoarece ar reprezenta pentru fiecare prilejul cel mai favorabil de a evolua, de a fi el insusi. Fiecare ar avea la dispozitie cele mai bune posibilitati. Se pare, asadar, ca modul de a fi al societatii contemporane este absolut stupid. Cei care creeaza utopii nu sunt niste visatori, insa asa-zisii realisti, care ii condamna, sunt cu adevarat stupizi. Toti sunt insa de acord asupra unui lucru: ca trebuie sa se faca ceva in legatura cu societatea. Atit unii cit si ceilalti se ocupa numai de societate, si aceasta este greseala lor. Asa cum vad eu lucrurile, utopia nu este ceva care nu se va realiza; este ceva posibil, insa trebuie mers direct la cauze, nu la simptome. Iar cauza se gaseste in individ, nu in societate.

#106 Omul a uitat cine este cu adevarat. El este aproape hipnotizat de o anumita idee despre sine insusi, pe care o poarta cu sine toata viata, fara sa stie ca nu este el, ci numai umbra sa. Iar aceasta umbra nu poate cunoaste nici un fel de implinire.

#107 Nu este nevoie de nici un razboi, de nici o lupta; nu este nevoie nici de gelozie, nici de ura. Viata este atit de scurta, iubirea este atit de pretioasa… Iar atunci cind poti sa iti umpli viata de iubire, de armonie, de bucurie, cind poti sa o transformi intr-o poezie si ratezi, esti singurul raspunzator de acest lucru, tu si nimeni altcineva. Este doar o problema de intelegere; o pura intuitie este suficienta pentru a nu te lasa tirit de fortele intunericului, ale negativitatii, ale distrugerii. Doar putina atentie este necesara pentru a te devota creativitatii, iubirii, sensibilitatii, si pentru a transforma aceasta viata intr-un cintec – astfel incit viata sa fie un dans, iar moartea sa fie numai un punct culminant al acestui dans; astfel incit sa traiesti total si sa mori total, fara sa te plingi, ci cu deplina gratitudine si multumire fata de intreaga existenta.

#108 Fiecare doreste sa fie iubit. Aceasta abordare este gresita. Si acest lucru incepe inca din copilarie; copilul mic nu poate iubi, nu poate spune nimic; el nu poate darui, el poate numai primi. Singura sa modalitate de a experimenta iubirea este una pasiva; el primeste de la parinti, de la frati, de la surori, de la oaspeti, de la straini, insa intotdeauna primeste. Prima experienta care se fixeaza in profunzimile inconstientului sau este aceea de a fi iubit. Problema apare pentru ca fiecare a fost copil, si poarta in sine aceasta dorinta de a fi iubit; nimeni nu are alt destin. Prin urmare, fiecare cere: “Iubeste-ma” si nimeni nu daruieste, deoarece partenerul a fost crescut in acelasi fel. Prin urmare, fiintele trebuie sa fie mereu atente ca acest accident aparut in copilarie sa nu se transforme in ceva aflat permanent in mintea lor. In loc sa cereti: “Iubeste-ma”, incepeti sa iubiti. Uitati cu totul faptul de a primi; daruiti. Si va garantez ca veti primi foarte mult.

#109 Evolutia functioneaza prin poli opusi. Asa cum nu puteti merge folosind un singur picior – aveti nevoie de doua picioare pentru a merge -, tot asa si existenta are nevoie de poli opusi – barbat si femeie, viata si moarte, iubire si ura – pentru a genera miscarea, transformarea; altfel nu ar exista nimic altceva decit tacere. Polul opus va atrage pe de-o parte, iar pe de alta parte va face sa va simtiti dependenti. Si cum nimeni nu doreste sa fie dependent, intre indragostiti exista o permanenta lupta. Fiecare incearca sa-l domine pe celalalt. Numele este acela de iubire, insa ceea ce se intimpla de fapt este politica. Barbatul face eforturi pentru a domina femeia, pentru a o aduce intr-o stare de sclavie, pentru a nu-i permite sa evolueze, astfel incit sa ramina intotdeauna intr-o stare de inapoiere. Libertatea femeii, iesirea ei din sclavie, va insemna in acelasi timp si libertatea barbatului de a experimenta. Ca urmare, cred ca miscarea de eliberare nu va apartine exclusiv femeilor; ea este de fapt si a barbatului; prin aceasta se vor elibera amindoi. Amindoi sunt inlantuiti, si sunt intr-o permanenta lupta. Sotia isi are propriile ei procedee de a-si cicali sotul, de a-l reduce la tacere, in timp ce barbatul le are pe ale lui. Iar noi speram ca intre aceste doua cimpuri de lupta sa apara iubirea. Au trecut de atunci secole intregi, si iubirea nu a aparut, sau a aparut mai mult sporadic. Aceasta este situatia in ceea ce priveste iubirea obisnuita, care este iubire numai cu numele, si care nu a devenit realitate.

#110 Daca vreti sa cunoasteti viziunea pe care o am eu despre iubire… ea nu mai apartine domeniului dialecticii, al contrariilor. Barbatul si femeia sunt diferiti si complementari. Barbatul lasat singur este doar o jumatate, la fel ca si femeia. Numai impreuna, intr-o profunda stare de unire, barbatul si femeia vor simti pentru prima data totalitatea, perfectiunea.

#111 Ceea ce a facut barbatul, de sute de ani, femeii, este pur si simplu monstruos. Ea nu poate sa se considere egala cu barbatul. Iar conditionarea ei este atit de profunda incit chiar daca i se spune ca este realmente egala, nu va crede acest lucru. Aceasta idee i-a patruns in adincurile mintii, iar conditionarea a devenit propria ei convingere; ea crede ca este inferioara in forta fizica si in calitati intelectuale. Iar barbatul care a adus femeia in aceasta stare, nu o poate iubi. Iubirea poate exista numai intre egali, intre prieteni.

#112 Daca poti iubi fara gelozie, daca poti iubi fara nici un atasament, daca poti iubi un barbat atit de mult incit propria sa fericire sa fie fericirea ta – chiar daca el este cu alta femeie si este fericit – atunci iubesti cu adevarat, si acest fapt te umple de bucurie. Vei fi fericita deoarece el este fericit, si vei fi recunoscatoare femeii care l-a facut pe partenerul tau fericit; gelozia va disparea. Astfel iubirea a ajuns la puritate. Aceasta iubire nu poate crea nici o legatura. Iar aceasta iubire este pur si simplu o deschidere a inimii in toate directiile, catre intregul cer.

#113 Gelozia este un lucru foarte complicat. Ea este compusa din mai multe lucruri. Unul din ele este frica, altul – atitudinea egoista, dorinta de a monopoliza; ea nu este o experienta a iubirii, ci una a posesivitatii, o tendinta de a fi competitiv, o profunda frica de a nu fi inferior. Gelozia este compusa din atit de multe lucruri…

#114 Riscul trebuie sa fie una din trasaturile fundamentale ale omului autentic. In clipa in care vezi ca lucrurile se aseaza, destrama-le.

#115 Tu insuti reprezinti o multime, o multitudine. Trebuie doar sa privesti mai indeaproape, mai profund, si vei gasi inlauntrul tau mai multe persoane, care pretind – toate – ca sunt “eu”. Cind esti furios, o anumita personalitate te ia in stapinire si pretinde ca este “eu”. Cind esti plin de iubire, o alta personalitate te domina, pretinzind ca este eul tau. Acest joc nu te induce in eroare numai pe tine, ci si pe toti ceilalti care intra in relatie cu tine, deoarece ei nu reusesc sa desluseasca cine esti de fapt. Iar ei poarta in interiorul lor – la fel – o intreaga multime. Astfel, orice relatie implica nu doua persoane, ci doua multimi. In aceste conditii, razboiul devine permanent, deoarece foarte rar se intimpla ca eul iubitor al unei persoane sa se intilneasca cu eul iubitor al celeilalte. Si astfel, ratezi mereu. Tu esti plin de iubire, insa celalalt e trist, nervos sau ingrijorat. Atunci cind el este plin de iubire, tu nu esti. Si nu exista nici o cale de a face aceste personalitati sa se intilneasca; ele se misca independent una de alta.

#116 In interiorul tau se produce o anumita miscare de rotatie, si daca continui sa iti privesti numeroasele personalitati, atunci este bine sa nu te amesteci in ceea ce fac ele, deoarece acest lucru va crea si mai multa confuzie. Multumeste-te sa le privesti, caci numai astfel vei deveni constient de faptul ca exista si un martor – care nu este o personalitate – in fata caruia aceste personalitati apar si dispar. Iar martorul nu este o alta personalitate, deoarece o personalitate nu poate urmari o alta. Este foarte interesant, si este un lucru fundamental – faptul ca o personalitate nu poate urmari o alta, intrucit niciuna din aceste personalitati nu este inzestrata cu suflet. Exact ca hainele voastre. Puteti sa va schimbati hainele, insa ele nu stiu ca au fost schimbate, ca acum este folosit alt costum. Voi nu sunteti hainele voastre, astfel incit le puteti schimba. Voi nu sunteti o personalitate, si de aceea puteti deveni constienti de nenumaratele voastre personalitati. Un lucru devine insa clar: exista realmente cineva care priveste in permanenta acest joc de personalitati din jurul tau. Acesta esti tu insuti.

#117 Urmareste asadar aceste personalitati, insa adu-ti aminte mereu faptul ca starea de martor reprezinta propria ta realitate. Si daca poti ramine atent la aceste personalitati, ele vor incepe sa dispara; ele nu mai pot ramine in viata. Pentru a ramine in viata, au nevoie sa te identifici cu ele. Daca esti furios, este nevoie sa-ti observi cu atentie furia, sa nu te identifici cu ea, si atunci, lipsita de energie, ea moare, dispare pur si simplu. Ramii asadar din ce in ce mai concentrat in aceasta stare de observare, si toate aceste personalitati vor disparea. Iar cind nu a mai ramas nici o personalitate, atunci realitatea ta – maestrul interior – s-a intors acasa. Atunci comportamentul tau va fi sincer, autentic. Atunci tot ceea ce vei face, vei face total, in intregime, fara sa regreti nimic. Iar starea ta va fi intotdeauna una de multumire.

#118 Multe din problemele noastre, probabil majoritatea lor, exista datorita faptului ca nu le-am privit in fata, ca nu le-am infruntat; iar faptul de a nu le fi observat cu atentie, le da amploare. Faptul ca ne este frica de ele le da energie, faptul ca incercam in permanenta sa le evitam le da amploare. Ele sunt acceptate; acceptarea este insasi existenta lor. Problemele nu exista in afara acceptarii voastre. Locul de unde izvoraste energia va apartine… Orice lucru care se intimpla in viata voastra are nevoie de energie. Daca nu va trimiteti energia – este ceea ce numesc “identificare” – deci daca nu va identificati cu nimic, lucrul respectiv moare, el nu mai are o energie care sa il sustina. Iar neidentificarea este cealalta fateta a faptului de a ramine martor.

#119 Obisnuinta este comoda, luciditatea este dificila – insa este astfel doar la inceput.

#120 Nu ne-a interesat niciodata care sunt radacinile iubirii, ci ne-au interesat doar roadele ei. Le spunem oamenilor sa fie non-violenti, sa fie plini de compasiune, sa fie atit de plini de iubire incit sa-si iubeasca pina si dusmanii, pina si vecinii. Vorbim despre fructe, insa nimeni nu este interesat de radacini. Adevarata problema este:” de ce nu suntem fiinte iubitoare?” Nu este vorba de a fi plini de iubire fata de o persoana sau alta, fata de un prieten sau un dusman; problema este daca suntem plini de iubire, in sine. Va iubiti propriul corp? V-ati interesat vreodata de el astfel incit sa il atingeti cu o miscare usoara, mingiindu-l? Va iubiti pe voi insiva? Gresiti si este nevoie sa va indreptati. Sunteti pacatosi si trebuie sa va transformati in sfinti. Cum ati putea sa va iubiti pe voi insiva? Nu sunteti in stare nici macar sa va acceptati pe voi insiva asa cum sunteti. Acestea sunt radacinile! Florile artificiale nu se ofilesc niciodata; iubirea artificiala este permanenta. Floarea autentica nu este permanenta;ea se schimba de la o clipa la alta. Astazi este aici, dansind in bataia vintului, a soarelui si a ploii; miine va disparea. Ea a disparut la fel de enigmatic cum a aparut. Iubirea autentica este ca o floare adevarata.

#121 Iubirea nu stie nimic despre trecut, nimic despre viitor; ea cunoaste numai prezentul. Inima nu are nici o notiune a timpului.

#122 Incearca sa intelegi faptul ca atit trecutul cit si viitorul sunt inexistente, ireale. Tot ce posezi este clipa prezenta – chiar aceasta clipa. In miinile tale se gaseste intotdeauna o singura clipa; ea este atit de mica si de trecatoare, incit daca te gindesti la trecut si la viitor, o vei rata. Si ea este singura realitate si singura viata care poate exista.

#123 Politica este o boala, si ea ar trebui tratata ca atare. Si este mai periculoasa decit cancerul: daca este nevoie de o interventie chirurgicala, aceasta ar trebui facuta numaidecit. Insa politica este, in esenta ei, ceva murdar. Trebuie sa fie astfel, deoarece mii de persoane doresc un singur post, tinjesc dupa el. Este firesc sa se lupte, sa ucida, sa faca orice pentru a-l obtine. Intreaga conditionare a mintii noastre este fundamental gresita, prin faptul ca am fost programati sa fim ambitiosi; aceasta este politica. Acest lucru nu se intimpla doar in lumea obisnuita a politicii; poluarea a atins intreaga noastra viata.

#124 Chiar si un copil mic incepe sa-i zimbeasca mamei sau tatalui cu un zimbet nenatural. Acest zimbet este lipsit de orice profunzime, insa el stie ca atunci cind zimbeste, este recompensat. El a invatat prima regula a unui politician. Copilul este inca in scutece, si l-ati invatat politica. Care poate fi apoi regasita in toate relatiile interumane. Barbatul a distrus femeia. Este tot o politica. Femeia reprezinta jumatate din omenire, iar barbatul nu are nici un drept sa o striveasca; el a facut insa acest lucru secole intregi. El nu i-a permis accesul la educatie, nu i-a permis nici macar sa asculte sfintele scripturi. In multe religii i-a fost refuzat pina si accesul in templu; sau, daca acest lucru i-a fost permis, atunci numai intr-un loc separat. Ea nu poate fi egala cu barbatul nici macar in fata lui Dumnezeu.

#125 Barbatul a incercat sa limiteze libertatea femeii in orice fel posibil. Aceasta nu este iubire, ci politica. Iubesti femeia, insa nu ii dai libertate. Ce fel de iubire este aceasta, care se teme de libertate? Femeia este pusa in cusca, la fel ca un papagal. Poti afirma ca iubesti papagalul, insa nu intelegi ce se intimpla in realitate – il ucizi. I-ai luat tot cerul pe care il avea si i-ai dat in schimb numai o colivie. Ea poate fi facuta din aur, insa nu inseamna nimic fata de libertatea pe care o avea zburind in inaltul cerului, trecind dintr-un copac in altul, inaltindu-si cintecele proprii; nu acelea pe care este obligat acum sa le cinte, ci pe acelea nascute spontan, firesc.

#126 Jumatate din omenire, indiferent de tara sau de cultura, a fost distrusa de politica familiala, care este tot o politica. Ori de cite ori apare dorinta de a avea putere asupra altei persoane, este vorba de politica. Puterea este intotdeauna politica, chiar si atunci cind este exercitata asupra copiilor minori. Parintii cred ca este iubire, insa aceasta este numai o idee a lor; dorinta lor reala este ca propriul lor copil sa fie supus si ascultator. Si ce inseamna sa fie ascultator? Inseamna ca intreaga putere se gaseste in miinile parintilor. Daca ascultarea in sine este o calitate atit de importanta, atunci de ce sa nu fie parintii cei care isi asculta copiii? Daca ascultarea este ceva atit de religios, de ce sa nu fie parintii cei care asculta de copiii lor? Puterea nu are nimic de-a face cu religia. Singura legatura dintre putere si religie este aceea de a ascunde politica in spatele unor cuvinte frumoase. Este necesar sa fie dezvaluite toate domeniile in care a intrat politica. Ea a patruns pretutindeni, in toate relatiile. Ea a contaminat intreaga viata si o contamineaza continuu.

#127 Ambitia cultivata in fiecare este aceea de a deveni cineva, de a trebui sa dovedesti ca nu esti o persoana obisnuita, ci una extraordinara. Oare de ce? Cui foloseste? Scopul este evident: tu insuti devii foarte puternic, iar ceilalti ti se subordoneaza. Omenirea a fost castrata in diverse moduri, iar aceasta castrare este un fenomen pur politic.

#128 Oamenii iubesc libertatea, insa nimeni nu doreste vreo responsabilitate. Iar aceste doua lucruri sunt legate unul de altul; ele sunt inseparabile.

#129 De ce va pasa daca sunteti recunoscuti sau nu? Preocuparea pentru apreciere are sens doar atunci cind nu va iubiti munca, dorinta de a fi recunoscuti are atunci un sens: ea este un substitut. Va uriti munca, ea nu va place, insa o continuati deoarece va urma o recunoastere; veti fi apreciati, acceptati. Va place? Atunci totul este in regula. Daca nu va place, atunci schimbati-o. Parintii, profesorii, insista asupra faptului ca trebuie sa fiti apreciati, ca trebuie sa fiti respectati. Aceasta este o strategie foarte subtila pentru a pastra lumea sub control. Invatati un lucru fundamental: faceti tot ceea ce vreti sa faceti, tot ce va place sa faceti, si nu cereti niciodata ca munca voastra sa primeasca vreo recunoastere. Ar insemna sa cersiti. De ce sa ceri sa ti se acorde vreo recunoastere? De ce sa umbli dupa acceptare? Priveste in profunzimile fiintei tale. Poate ca nu iti place cu adevarat ceea ce faci. Poate ca iti este teama ca nu te afli pe calea cea buna. Recunoasterea te va ajuta sa simti ca ai dreptate. Faptul de a fi recunoscut te va face sa simti ca te afli pe drumul cel bun. Adevarata problema tine de sentimentele tale; ea nu are nimic de-a face cu lumea exterioara. De ce sa depinzi de altii? Toate aceste probleme depind de altii, iar tu insuti devii dependent. Cind te eliberezi de aceasta dependenta, te transformi intr-un individ. Iar faptul de a deveni individ, de a trai in deplina libertate, de a-ti potoli setea de libertate bind de la propriile tale izvoare, inseamna a fi o fiinta pe deplin centrata, inradacinata. Si acesta este inceputul ultimei tale infloriri.

#130 Daca inteligenta te mentine in sfera inocentei, este cel mai frumos lucru cu putinta. Insa daca ea este opusul inocentei, atunci este pur si simplu siretenie, si nimic altceva; nu este vorba in nici un caz de inteligenta. In clipa in care inocenta dispare, puritatea inteligentei dispare la rindul ei; inteligenta se transforma intr-un cadavru. Este mai bine sa o numim “intelect”. Ea va poate transforma in mari intelectuali, dar nu produce nici o transformare a vietii voastre si nu deschide nici o poarta spre misterele existentei. Aceste mistere sunt revelate numai copilului inteligent. Iar fiinta cu adevarat inteligenta isi pastreaza prospetimea copilariei pina in ultima clipa a vietii. Ea nu isi pierde uimirea pe care o simte copilul atunci cind priveste pasarile, florile, cerul… Inteligentei trebuie sa i se alature si calitatea de a fi inocent.

#131 Faptul ca adevarul nu e ceva democratic este un lucru realmente straniu. Ceea ce este adevarat nu se poate hotari printr-o majoritate de voturi; aceasta cale nu duce niciodata la adevar. Oamenii vor vota pentru ceea ce este mai confortabil; minciunile au aceasta calitate, deoarece in legatura cu ele nu trebuie facut nimic – ele trebuie doar crezute. Adevarul presupune un efort intens, o cercetare profunda si un simt al riscului; trebuie sa pasesti singur pe o cale neumblata de nimeni.

#132 Un om cu adevarat matur are o serie de calitati care sunt mai degraba stranii. In primul rind, el nu mai este o persoana, el nu mai este un ego. Este prezent, insa nu in calitate de persoana. In al doilea rind, el seamana cu un copil; este simplu, este inocent. Sustin deci ca o persoana matura este inzestrata cu o serie de calitati foarte stranii, pentru ca notiunea de “maturitate” este de obicei asociata cu experienta, cu virsta. Persoana cu adevarat matura poate fi batrina din punct de vedere biologic; din punct de vedere spiritual insa, ea va fi la fel de inocenta ca un copil. Maturitatea sa nu e o simpla experienta dobindita de-a lungul vietii; atunci ea nu ar mai fi ca un copil, nu ar mai fi o prezenta. Maturitatea nu are nimic de-a face cu experienta de viata. Ea este legata de calatoria interioara, de experientele interioare.

#133 Cu cit o fiinta patrunde mai mult in interiorul ei, cu atit este mai matura. Atunci cind a ajuns in insusi centrul fiintei sale, este pe deplin matura. In acea clipa insa, persoana dispare, ramine doar o prezenta; ego-ul dispare, ramine numai tacerea. Cunoasterea dispare, ramine doar inocenta. Pentru mine, maturitatea este un alt nume al realizarii de sine. Ai ajuns la o deplina actualizare a potentialului tau. Potentialul s-a actualizat. Saminta si-a incheiat lunga calatorie si a inflorit. Maturitatea are un parfum specific; ea inzestreaza individul cu o frumusete extraordinara. Ea aduce cu sine inteligenta, o inteligenta neobisnuita. Fiinta respectiva se transforma in pura iubire. Actiunea sa este iubire, iar absenta actiunii este tot iubire. Viata sa este iubire, moartea sa este iubire. Acea fiinta este pur si simplu o floare a iubirii.

#134 De fiecare data cind o fiinta realizeaza ceva adevarat, inima sa incepe sa danseze. Inima sa este singura care poate sa marturiseasca adevarul. Iar aceasta marturie nu poate fi facuta prin intermediul cuvintelor. Ea poate fi realizata in felul ei: prin iubire, prin dans, prin muzica – folosind modalitati nonverbale. Comunicarea se produce, insa fara a face apel la limbaj si la logica.

#135 Muzica moderna si-a pierdut locul pe care il avea in trecut, deoarece a uitat care este rolul ei real. Ea si-a uitat originile. Ea nu stie ca se gaseste in legatura cu meditatia. Iar acest lucru este valabil si pentru celelalte arte. Ele s-au indepartat, toate, de meditatie, si imping fiintele umane spre nebunie. Artistul prezinta un pericol atit pentru el insusi cit si pentru publicul sau. Poate ca respectivul se exprima prin pictura, insa aceasta pictura este nebuna; ea nu provine din meditatie.

#136 Singurul rol al mintii este acela de a diviza. Inima are rolul de a descoperi legaturile care unesc lucrurile, iar acest lucru nu poate fi facut de catre minte.

#137 Gindul la liniste si tacere nu incinta pe nimeni. Iar aceasta problema nu este numai a voastra; este problema mintii in sine, deoarece a fi linistit, a ramine in tacere, inseamna de fapt a fi intr-o stare non-mentala. Mintea nu poate ramine linistita. Ea are nevoie in permanenta de gindire, de continua ingrijorare. Mintea functioneaza ca o bicicleta: cit timp pedalezi, isi continua activitatea; din clipa in care nu o mai faci, se opreste. Mintea este un vehicul cu doua roti, iar gindirea ta este o permanenta pedalare. Chiar daca uneori ramii putin in tacere, dupa un timp incepi sa iti faci probleme: “Ce e cu tacerea asta?” Originea tensiunilor poate fi diversa. Gindurile pot aparea din orice sursa. De fapt, mintea poate exista numai intr-un singur fel – fugind in continuu dupa ceva sau de ceva; goana este prezenta insa in ambele cazuri. Aceasta fuga este insasi mintea. In clipa in care te opresti, mintea dispare.

#138 Incercam, prin orice mijloace, sa trecem peste senzatia ca suntem straini unul fata de altul. De aceea am si inventat tot felul de ritualuri. Un barbat se casatoreste cu o femeie. Si ce este in fond casatoria? Este doar un ritual. De ce este nevoie de el? Deoarece sotii doresc sa treaca peste faptul ca sunt straini, doresc sa comunice cumva, sa intre in relatie. Insa aceasta relatie nu este creata niciodata; ei isi imagineaza ca unul joaca rolul sotului, celalalt rolul sotiei, insa ramin straini unul fata de altul. Si vor trai astfel impreuna toata viata, insa nu vor fi nimic mai mult decit niste straini, deoarece nimeni nu poate patrunde in singuratatea celuilalt. Senzatia de ciudatenie dispare numai daca puteti patrunde in singuratatea mea, sau daca pot intra in singuratatea voastra – insa acest lucru nu este posibil, acest lucru nu se poate realiza din punct de vedere practic. Putem sa ne apropiem foarte mult, insa cu cit ne apropiem mai mult, cu atit devenim mai constienti de faptul ca suntem straini; apropiindu-ne, observam mai bine acest lucru. Celalalt imi este total necunoscut; s-ar putea chiar sa nu fiu in stare sa il cunosc.

#139 Fiecare este imbracat intr-o armura. In primul rind: copilul se naste, complet neajutorat, intr-o lume despre care nu stie nimic. Este firesc sa ii fie teama de necunoscutul care se deschide in fata lui. El nu a uitat inca acele noua luni de deplina siguranta, in care era lipsit de orice grija, liber de orice raspundere, fara sa-si faca probleme in privinta zilei de miine. Pentru noi este vorba de numai noua luni, pentru el este insa o eternitate. El nu are notiunea timpului; nu stie nimic despre calendar, despre ore, minute, zile sau luni. El a trait o eternitate in deplina siguranta, fara nici o responsabilitate. Apoi este aruncat deodata intr-o lume necunoscuta, in care depinde cu totul de ceilalti. Este deci firesc sa se teama. Toti sunt mai mari decit el, mai puternici si ii este imposibil sa supravietuiasca fara ajutorul lor. Copilul este constient de dependenta sa; el si-a pierdut independenta, libertatea. Dintr-un anumit punct de vedere, armura poate reprezenta o necesitate; poate ca este. Insa, odata cu inaintarea in virsta, are loc nu numai o crestere ci si o maturizare, si incepeti sa deveniti constienti de ceea ce purtati in interiorul vostru. Priviti indeaproape si veti gasi in voi teama. O persoana matura trebuie sa renunte la tot ceea ce are vreo legatura cu frica. Astfel se instaleaza maturitatea. Urmariti pur si simplu toate actiunile voastre, toate credintele voastre si intrebati-va daca au la baza realitatea, experienta sau teama. Tot ceea ce se bazeaza pe teama trebuie aruncat imediat, fara nici o ezitare. Este armura voastra.

#140 Armura voastra psihologica nu poate fi indepartata; va veti lupta pentru a o pastra. Sunteti singurii capabili de a face ceva pentru a o indeparta: trebuie sa ii examinati cu atentie partile componente. Daca acestea s-au format ca urmare a intelegerii, a experientelor voastre, atunci nu trebuie operata o renuntare, ci o integrare in propria voastra fiinta. Insa nu veti gasi in armura voastra nici macar un singur lucru care sa aiba la baza experienta. Ea este formata numai de teama, de la A la Z. Intreaga noastra viata se bazeaza pe teama, iar toate celelalte experiente sunt otravite de ea. Iubim o alta fiinta, insa aceasta iubire are la baza frica. Frica distruge, frica otraveste. Cautam sa descoperim adevarul, insa in cazul in care cautarea noastra se bazeaza pe teama, nu vom reusi sa-l gasim. Orice ati face, retineti un singur lucru: cresterea voastra nu se va putea realiza daca are drept fundament frica; veti tremura si veti muri. Frica este in slujba mortii. O fiinta lipsita de teama este rasplatita cu toate darurile vietii. Nu mai exista nici o separare; sunteti incarcati cu daruri, si in tot ceea ce intreprindeti aveti o putere, o siguranta, o extraordinara senzatie de autoritate.

#141 Este necesara intelegerea procesului de identificare – modul in care fiinta se identifica cu ceva care nu este ea insasi. In acest moment va identificati cu mintea. Credeti ca sunteti mintea. De aici provine teama. Daca va identificati cu mintea, atunci bineinteles ca in clipa in care se opreste, sunteti terminati, nu mai existati. Iar voi nu cunoasteti nimic care sa fie transcendent mintii. Adevarul este ca nu sunteti mintea, sunteti ceva care o transcende; ca urmare, este absolut necesar ca toate miscarile mintii sa se opreasca pentru a va da seama – pentru prima data – ca sunteti diferiti de ea; voi puteti exista chiar si in absenta ei. Mintea a plecat, iar voi sunteti inca prezenti – cu mai multa bucurie, mai multa glorie, mai multa lumina, mai multa constiinta, mai multa fiintare.

#142 Adevarul este ca suntem singuri, ca suntem straini, iar lumea ar fi cu mult mai buna daca am accepta acest lucru ca pe un adevar fundamental – faptul ca suntem straini. Ce este rau in a te indragosti de un strain? De ce trebuie neaparat sa distrugi aceasta senzatie a necunoscutului inainte de a te indragosti de el? Unul din lucrurile frumoase ale vietii este acela ca suntem cu totii straini si nu avem nici o posibilitate de a schimba aceasta realitate. Este frumos sa existe straini care se iubesc, sa existe straini care iti sunt prieteni si pe care ii intilnesti in intreaga lume. Atunci intreaga lume devine un mister; ea este realmente un mister.

#143 Este cunoscut faptul ca atunci cind te indragostesti de un barbat, iubirea ta nu se indreapta catre barbatul real ci catre unul plasmuit de imaginatia ta. Inainte de a fi impreuna, cind il zaresti de la fereastra ta, cind il intilnesti pe plaja citeva minute, sau cind va tineti de mina la film, incepeti sa va spuneti: “Suntem facuti unul pentru altul”. Insa nici o fiinta nu este facuta pentru alta. Va proiectati doar, in mod inconstient, propriile fantasme asupra celuilalt. Creati astfel in jurul lui o anumita aura, iar el o creeaza in jurul vostru. Totul pare frumos, deoarece infrumusetati totul, visati, nu vedeti realitatea. Mai mult, fiecare se straduieste sa deranjeze cit mai putin imaginatia celuilalt. Prin urmare, femeia se comporta asa cum doreste barbatul, iar acesta se poarta asa cum doreste partenera sa. Insa acest lucru se poate intimpla numai citeva minute, cel mult citeva ore. Odata ce va casatoriti si trebuie sa traiti impreuna douazeci si patru de ore pe zi, acest lucru – aceasta pretentie de a fi ceea ce nu esti de fapt – se transforma intr-o povara de nesuportat. Cit timp puteti sa va comportati in asa fel incit sa satisfaceti fantezia celuilalt? Mai devreme sau mai tirziu acest lucru devine dificil, si incepeti sa va razbunati. Incepeti sa distrugeti tot ceea ce imaginatia barbatului a creat in jurul vostru, deoarece nu doriti sa fiti prizoniera unei imagini – doriti sa fiti, pur si simplu, voi insiva. Tot astfel se intimpla si cu barbatul: el doreste sa fie liber, sa fie el insusi. Acesta este vesnicul conflict dintre indragostiti, senzatia la care se ajunge in toate relatiile.

#144 Iubirea va daruieste intotdeauna libertatea.Iubirea permite celuilalt sa faca tot ceea ce simte ca trebuie sa faca. Indiferent ce hotaraste el ca il va transpune intr-o stare de beatitudine, alegerea ii apartine in intregime. Daca iubiti persoana respectiva, ii respectati intimitatea. Nu va amestecati in viata ei intima. Nu incercati sa impuneti nimic fiintei sale interioare. Cerinta fundamentala a vietii este urmatoarea: “Il accept pe celalalt asa cum este”. Iar iubirea nu incearca niciodata sa il schimbe pe celalalt in conformitate cu ideea pe care o avem despre el. Nu incercati sa ajustati persoana pe ici pe colo, pentru a o potrivi cu un sablon; nu procedati la fel ca toata lumea! Daca iubiti cu adevarat, atunci nu aveti de pus nici o conditie. Iar daca nu iubiti, atunci cine va da dreptul sa puneti conditii? Este foarte clar. Daca iubiti, atunci nu se pune problema unor conditii. Iubesti cealalta fiinta asa cum este ea. Nici daca nu iubiti nu este nici o problema. Nu va priveste ce face celalalt: nu se pune problema nici unei conditii. Celalalt poate sa faca tot ceea ce doreste. Daca gelozia dispare, iar iubirea ramine totusi prezenta, atunci viata voastra are ceva care merita sa fie pastrat.

#145 Cind iti imparti fericirea cu altul, nu te inchizi impreuna cu el intr-o inchisoare: pur si simplu daruiesti. Nu astepti nici macar multumire sau gratitudine. Daruiesti pentru ca esti prea plin, daruirea este o necesitate. Asadar, in cazul in care apare gratitudinea, ea este indreptata catre persoana care a acceptat iubirea ta, care a acceptat darul tau. Acceptarea ei te-a eliberat, ti-a permis sa-ti reversi iubirea asupra ei. Si cu cit impartasesti mai mult celuilalt, cu cit daruiesti mai mult, cu atit esti mai bogat. Daruind astfel, nu pierzi nimic si nici nu se iveste gindul “as putea pierde totul”. De fapt, cu cit pierzi mai mult, cu atit existenta isi revarsa mai mult prospetimea asupra ta, daruindu-ti primaveri pe care pina atunci nici nu le banuiai.

#146 Daca intreaga existenta este unitara si daca are intotdeauna grija de copaci, de animale, de munti, de oceane, de la cel mai mic fir de iarba pina la cea mai mare stea, atunci va avea grija si de tine. De ce sa fii posesiv? Posesivitatea arata un singur lucru: ca nu poti avea incredere in existenta. Trebuie sa te asiguri ca totul este in regula in ceea ce te priveste, daca nu ai incredere in existenta. Neposesivitatea inseamna, in principal, incredere in existenta. Nu ai nevoie sa posezi, intregul iti apartine deja.

#147 Renunta la ideea ca atasamentul si iubirea sunt unul si acelasi lucru. Ele sunt antagoniste. Atasamentul este cel care distruge intreaga iubire. Daca alimentezi atasamentul, iubirea va fi distrusa; daca intretii si alimentezi iubirea, atasamentul va disparea de la sine. Iubirea si atasamentul nu sunt unul si acelasi lucru; ele sunt doua fenomene complet distincte, si chiar antagoniste.

#148 Amintiti-va in permanenta regula de baza a vietii: daca adorati pe cineva, mai devreme sau mai tirziu va veti razbuna.

#149 Trebuie sa fiti atenti sa nu va lasati manipulati de nici o persoana, indiferent care ar fi intentiile acesteia. Trebuie sa va feriti de acesti oameni de bine, care va sfatuiesc sa faceti asa si pe dincolo. Ascultati-i si multumiti-le. Intentiile lor nu sunt rele, insa pina la urma se termina prost. Ascultati-va doar inima. Ea este singurul vostru maestru interior.

#150 Oamenii din jur v-au judecat mereu, iar voi ati acceptat automat ideile lor. Suferiti din cauza tuturor acestor judecati, pe care le aruncati la rindul vostru asupra altora. Acest lucru este insa cu totul nefiresc, si intreaga omenire sufera din cauza lui. Daca vreti sa nu fiti antrenati in acest joc, prima conditie este de a nu va judeca pe voi insiva. Acceptati-va, plini de umilinta, imperfectiunea, esecurile, greselile, slabiciunile. Nu este nevoie sa pretindeti ca sunteti altfel. Fiti pur si simplu voi insiva; spuneti-va: “Mi-e frica; mi-e teama de noptile intunecate. Mi-e teama sa merg noaptea in padure.” Ce este rau in acest lucru? Este ceva omenesc. Odata ce te accepti pe tine insuti asa cum esti, vei putea sa ii accepti si pe ceilalti, caci iti vei da seama ca sufera – la rindul lor – de aceeasi boala. Iar faptul de a-i accepta ii va ajuta sa se accepte la rindul lor. Putem inversa intregul proces: va acceptati pe voi insiva, iar acest lucru va face capabili sa ii acceptati si pe ceilalti. Si pentru ca sunt acceptati de ceilalti, ei cunosc pentru prima data frumusetea acceptarii – ei experimenteaza aceasta stare de pace si incep, la rindul lor, sa ii accepte pe ceilalti. Daca intreaga omenire ajunge in punctul in care fiecare este acceptat exact asa cum este, 90 la suta din intreaga nefericire va disparea pur si simplu de la sine. Aceasta nefericire nu are nici un fundament, iar inimile voastre se vor deschide de la sine, iubirea voastra se va revarsa asupra celorlalti.

OSHO – “Viata este Acum si Aici” – partea a IV-a

#151 Adevarul este intotdeauna pur, direct, detasat de toate. El are o frumusete deosebita, deoarece este esenta vietii, a existentei, a naturii. Nimeni nu minte, cu exceptia omului. O tufa de trandafiri nu poate minti. Ea trebuie sa produca trandafiri; din ea nu pot iesi galbenele, ea nu poate insela. Ii este imposibil sa fie altfel decit este. Intreaga existenta, cu exceptia omului, traieste in adevar. Adevarul este religia intregii existente; numai fiinta umana face exceptie. Dar in clipa in care omul se hotaraste sa devina o parte a existentei, adevarul devine religia sa. Aceasta este cea mai mare revolutie care i se poate intimpla oricarei fiinte. Acesta este momentul de glorie.

#152 Voi nu vedeti lumea asa cum este, o vedeti asa cum va obliga mintea voastra sa o percepeti. Si acest lucru il puteti constata pretutindeni. Oamenii sunt conditionati in cele mai diverse feluri, iar mintea nu este nimic altceva decit conditionare. Ei privesc lucrurile conform prejudecatilor pe care le au; acestea au o anumita culoare. Facem distinctii, consideram o fiinta superioara si alta superioara, consideram ca barbatul este mai puternic iar femeia mai slaba si ii diferentiem pe oameni in functie de inteligenta lor… Unele rase au sustinut ca sunt poporul ales al lui Dumnezeu. Fiecare religie pretinde ca scriptura ei este scrisa de Dumnezeu insusi. Toate aceste lucruri constituie, strat peste strat, mintea voastra. Pina cind nu veti fi in stare sa lasati intreaga minte deoparte si sa priviti lumea direct, imediat, prin intermediul constiintei, nu veti fi niciodata capabili sa vedeti adevarul. Cel mai mare act de curaj este acela de a renunta la minte. Cel mai curajos om este acela care priveste lumea asa cum este ea, fara ca intre aceasta si el sa se interpuna mintea. Lumea este cu totul altfel, neasemuit de frumoasa. Nu mai exista nimic inferior sau superior, nu mai exista nici o deosebire.

#153 In general se crede ca intelectualii sunt oameni inteligenti. Nu este adevarat. Intelectualii se bazeaza pe cuvinte moarte. Inteligenta nu poate face acest lucru. Inteligenta arunca cuvintul, care este cadavrul, si pastreaza vibratia lui vie. Calea unei fiinte inteligente este calea inimii, deoarece inima nu este interesata de cuvinte; o intereseaza numai seva continuta in ele. Ea nu pastreaza recipientele, ea bea pur si simplu sucul si arunca recipientul.

#154 Pentru mine, fiinta religioasa nu este cea aflata mai presus de natura, ci aceea care este in intregime naturala, care a explorat natura in toate dimensiunile ei, care nu a lasat nimic neexplorat.

#155 Fiintele trebuie sa traiasca o viata naturala pentru a ajunge la o moarte fireasca. Moartea care se intimpla firesc reprezinta culminarea unei vieti traite in chip firesc, fara nici o inhibitie, in absenta oricarei stari depresive. O viata ca aceea a animalelor, pasarilor si copacilor, fara nici o discontinuitate; o viata traita liber, care ii permite naturii sa se reverse prin intermediul ei, fara nici o opozitie, ca si cum voi ati fi absenti, iar viata s-ar misca de la sine. Nu voi sunteti cei care traiti viata; mai degraba viata va traieste pe voi; voi va aflati undeva in umbra. In acest caz, punctul culminant al acestei vieti va fi o moarte fireasca. Moartea va fi o reflectare a acestui punct culminant, crescendo-ul intregii voastre vieti. Ea este, intr-o forma condensata, tot ceea ce ati trait. Foarte putini oameni au murit insa in mod firesc, deoarece foarte putini au trait in chip firesc.

#156 Ne este teama de moarte, deoarece stim ca vom muri si nu vrem ca acest lucru sa se intimple. Dorim sa raminem cu iluziile noastre; dorim sa traim intr-o stare in care sa putem spune: “toti ceilalti vor muri, insa nu si eu.” Aceasta iluzie este omniprezenta: “Eu nu voi muri.” Moartea este un subiect tabu. Oamenilor le este teama sa discute despre ea, deoarece le aminteste de propria lor moarte. Ei sunt preocupati de viata de zi cu zi; apropierea mortii este iminenta, si ca urmare apare dorinta de a se refugia in activitatile lor. Acestea sunt ca o perdea: nu, nu vor muri, in nici un caz nu vor muri, cel putin nu acum, poate mai tirziu. “O sa vedem noi, atunci cind se va intimpla.” Daca acceptati viata in totalitate, ati acceptat si moartea; ea este doar o odihna. Ati lucrat toata ziua; nu doriti oare sa va odihniti? Somnul va reconforteaza, va pune din nou in forma. Intreaga oboseala dispare, sunteti din nou proaspeti. Moartea realizeaza acelasi lucru, la un nivel mai profund. Ea schimba acest corp cu un altul, deoarece corpul pe care il aveti nu mai poate fi inviorat de un somn obisnuit – a imbatrinit. Se impune o schimbare mai importanta; este nevoie de un corp nou. Energia voastra vitala are nevoie de o noua forma. Moartea este doar un somn care va ajuta sa treceti mai usor intr-o noua forma.

#157 Un om care este plin de frica, isi duce viata insotit de o neintrerupta teama launtrica. El este intotdeauna la limita nebuniei, deoarece in viata se pot intimpla multe, iar motivele de teama nu lipsesc. Puteti face o lista considerabila cu toate motivele temerilor voastre; indiferent de prezenta lor, ramineti – totusi – in viata. Epidemii, boli, pericole, rapiri si – de cealalta parte – o viata atit de scurta. Iar apoi urmeaza moartea, pe care nu o puteti evita. Intreaga voastra viata va deveni sumbra. Renuntati la teama. Ea a patruns in voi atunci cind erati copii, in mod inconstient. Renuntati acum la teama in mod constient si deveniti persoane adulte. Viata este cu atit mai frumoasa si mai luminoasa, cu cit sunteti mai maturi.

#158 Responsabilitatea nu este un joc. Este una din cele mai autentice cai de a trai periculos.

#159 Pentru mine lipsa de supunere este cea mai importanta revolutie. Aceasta nu inseamna insa ca trebuie sa spuneti “nu” in orice situatie. Aceasta inseamna sa decideti pur si simplu ce sa faceti si ce sa nu faceti, daca este bine sa faceti lucrul respectiv sau nu. Inseamna a deveni voi insiva raspunzatori.

#160 Pina cind nu veti afla adevarul fiintei voastre, nu veti simti niciodata marea binecuvintare a vietii. Nu veti fi niciodata capabili sa fiti plini de bucurie pentru simplul fapt ca existati. Daca nu puteti experimenta adevarul, nu veti putea sa intrati in legatura cu acest cosmos infinit care este casa voastra. El v-a nascut, si asteapta de la voi sa ajungeti pe cea mai inalta culme a constientei, deoarece prin voi existenta poate deveni constienta. Nu exista nici o alta cale.

#161 Intelect inseamna gindire, in timp ce constienta este descoperita intr-o stare de ne-gindire, intr-o liniste atit de deplina incit nu mai sunteti deranjati de miscarea nici unui gind. In acea tacere, descoperiti faptul ca fiinta voastra intima este la fel de vasta ca si cerul. Faptul de a o cunoaste este ceva care merita cu adevarat sa fie experimentat, restul cunostintelor acumulate de voi nu reprezinta decit reziduuri. Cunostintele va pot ajuta, va sunt utile, insa nu duc la o transformare a fiintei voastre. Ele nu va pot conduce la implinire, la multumire, la iluminare. Ele nu va pot conduce intr-un punct in care sa puteti spune: “Am ajuns acasa”.

#162 Nu exista nici un loc pe care sa il putem numi casa, pina cind nu il gasim inlauntrul nostru, in propria noastra fiinta.

#163 A darui iubirea este o experienta reala, frumoasa, deoarece in acest caz esti rege. A primi iubirea este o experienta nesemnificativa, ca aceea a unui cersetor. Nu fiti cersetori. Macar in ceea ce priveste iubirea, fiti regi, deoarece iubirea este o calitate inepuizabila; puteti sa daruiti cit de mult doriti. Nu va fie teama ca se va epuiza si ca va veti spune intr-o buna zi: “Dumnezeule! Nu mai am nici un pic de iubire de daruit.” Iubirea nu este ceva cantitativ, ci calitativ; ea are calitatea de a creste atunci cind daruiti si de a se diminua atunci cind o tineti doar pentru voi. Daca ramine numai in voi, moare. Daruiti deci cit puteti. Nu trebuie sa va pese. O minte zgircita isi spune: “Imi voi darui iubirea numai anumitor persoane, care au anumite calitati”. Voi nu intelegeti faptul ca aveti in voi atit de mult… sunteti la fel ca un nor gata sa-si reverse ploaia. Norului nu ii pasa daca se revarsa asupra stincilor, gradinilor sau oceanului – acest lucru nu are nici o importanta. El vrea sa se elibereze, si acea eliberare ii da o senzatie extraordinara. Primul secret este: Nu cereti niciodata sa fiti iubiti. Nu asteptati iubirea, gindindu-va ca o veti darui numai atunci cind vi se va cere acest lucru.

#164 Cel mai important lucru pe care trebuie sa vi-l amintiti atunci cind va simtiti bine, atunci cind va aflati intr-o stare extatica, este acela de a nu incepe sa va ginditi ca aceasta stare nu va fi permanenta. Traiti acest moment plini de bucurie, stiind ca a venit si ca va va parasi; va fi ca o adiere care patrunde in casa voastra, aducind prospetime si mirosuri placute, dupa care va pleca. Daca incepeti sa va ginditi cum sa transformati aceste clipe extatice in ceva permanent, ati si inceput sa le distrugeti. Fiti plini de gratitudine atunci cind existenta vi le ofera, multumiti-i cind vi le ia inapoi. Ramineti deschisi. Acest lucru se va intimpla de multe ori. Nu judecati, nu alegeti, ramineti intr-o atitudine lipsita de alegere. Vor exista, intr-adevar, momente in care va veti simti nefericiti. Si ce-i cu asta? Exista persoane care sunt nefericite si care nu cunosc nici macar o singura clipa de extaz. Considerati-va norocosi. Chiar si in nefericirea voastra, amintiti-va ca aceasta nu este o stare permanenta; este ceva trecator. Nu va lasati asadar deranjati de ea. Ramineti linistiti. Tot asa cum exista zi si noapte, exista clipe de bucurie si tristete. Acceptati-le ca parte a dualitatii naturii, la fel ca pe oricare alt lucru. Iar voi sunteti doar cei care observati; nu fiti nici bucuria, nici tristetea voastra. Bucuria vine si pleaca, nefericirea vine si pleaca. Ceva ramine permanent prezent – cel care priveste, martorul.

#165 Meditatia se ocupa de partea esentiala a fiintei voastre, care nu poate fi impartita in barbat si femeie. Constiinta este pur si simplu constiinta. Oglinda este oglinda, ea nu este nici barbat, nici femeie – ea reflecta pur si simplu. Constiinta este exact ca o oglinda care reflecta. Iar meditatia permite oglinzii voastre sa reflecte, ea oglindeste pur si simplu mintea inactiune, corpul in actiune. Nu are importanta ca acest corp este masculin sau feminin – emotional sau logic. Indiferent ce s-ar intimpla, constiinta trebuie sa fie atenta. Aceasta atentie este meditatia.

#166 Incepeti, incetul cu incetul, sa fiti din ce in ce mai centrati in cel care observa. Zilele si noptile, vietile si mortile, succesul si esecul vor trece neincetat. Insa daca sunteti centrati in acest martor – care este singura realitate din interiorul vostru – atunci totul va fi trecator. Incercati pentru o singura clipa sa simtiti ceea ce va spun: priviti, ramineti martori. Nu va atasati de nici un moment, pentru ca este frumos, si nu refuzati nici o clipa care aduce cu ea nefericirea. Nu mai faceti acest lucru. Il faceti de vieti intregi, si nu veti reusi niciodata astfel. Singurul mod de a transcende este acela de a ramine in transcendent, de a gasi un loc din care sa puteti privi toate aceste fenomene schimbatoare fara sa va identificati cu ele.

#167 Experienta vine si pleaca, nu va atasati de ea. Pina nu l-ati gasit pe cel care experimenteaza, care simte bucuria sau durerea, care traieste starea de bine sau tristetea, pina cind nu ati gasit aceasta luciditate… Trebuie sa faceti tot posibilul sa ajungeti in acest centru interior al ciclonului. Intreaga voastra viata este un virtej al schimbarii, al scenelor care se schimba, al culorilor; in mijlocul ciclonului exista insa un centru linistit. Acela esti tu.

#168 Odata ce va identificati cu o anumita idee, sunteti pur si simplu bolnavi. Orice identificare este boala mentala. De fapt, boala este mintea insasi. A lasa mintea deoparte si a privi realitatea in tacere, fara nici un gind, fara nici o prejudecata, este o modalitate de a va integra firesc in realitate. Si veti gasi cu totul alt fel de realitate. Gasirea realului va elibereaza de multe prostii, de multe superstitii, va purifica inima de toate reziduurile care v-au fost inoculate de generatii intregi. Bolile se transmit de la o generatie la alta; voi mosteniti intregul trecut, impreuna cu toate aceste idei prostesti. In realitate nu exista nici o distinctie, nu apare nici o comparatie. Si odata ce sunteti liberi de faptul de a compara, va transformati in lumina, intreaga voastra existenta se transforma in lumina. Va pierdeti greutatea. Deveniti atit de luminosi, incit va deschideti aripile si zburati.

#169 Totul trece, voi insa ramineti; voi sunteti realitatea. Totul este doar un vis – pot sa apara vise, pot sa apara cosmaruri. Nu are importanta daca este vorba de un vis sau de un cosmar, important este cel care priveste visul. Cel care priveste este singura realitate. Cel care priveste este cu adevarat etern. Doar o singura privire, si toate problemele tale vor incepe sa dispara, deoarece va aparea o perspectiva cu totul noua, o noua viziune, un nou mod de viata, un nou fel de a vedea lucrurile si oamenii, un nou mod de a reactiona.

#170 Iar cel care priveste este mereu prezent: indiferent daca faci sau nu ceva, el este mereu prezent. El a fost acolo de secole intregi, de o eternitate, asteptind sa devii constient de prezenta lui. Poate tocmai datorita faptului ca a fost dintotdeauna acolo, l-ai uitat. Ceea ce este evident, este intotdeauna uitat. Cind te gasesti intr-o stare de bine, de euforie, aminteste-ti. Aminteste-ti de acest lucru si atunci cind esti nefericit, anxios. In toate anotimpurile, in toate starile, aminteste-ti de acest lucru. Vei fi pina la urma capabil sa ramii centrat in el, nu va mai fi necesar sa iti amintesti. Si aceasta va fi cea mai importanta zi din viata ta.

#171 Adevarat va spun ca nu exista nici rau, nici forte ale raului in lume. Exista in schimb fiinte care sunt constiente, si fiinte care sunt cufundate in somn. Intreaga energie este in miinile fiintelor trezite. Si o fiinta trezita poate trezi intreaga lume. O luminare aprinsa poate aprinde milioane de luminari, fara sa isi piarda propria sa lumina.

#172 Nefericirea va hraneste ego-ul, de aceea vedeti atit de multe fiinte nefericite in lume. Baza nefericirii, esenta ei, este ego-ul.

#173 Pentru a intelege iubirea, trebuie in primul rind sa fiti plini de iubire; numai atunci puteti intelege iubirea. Milioane de oameni sufera: ei doresc sa fie iubiti, insa nu stiu cum sa iubeasca. Iar iubirea nu poate exista ca un monolog; ea este un dialog, un dialog armonios. Nu ceea ce vi se ofera va multumeste; satisfactia provine din ceea ce daruiti voi celorlalti. Nu puteti fi multumiti daca sunteti cersetori, multumirea apare numai daca sunteti regi. Iar atunci cind daruiti iubire, deveniti un rege. Puteti darui atit de mult – este inepuizabil; cu cit daruiti mai mult, cu atit iubirea voastra devine mai rafinata, mai subtila, mai nuantata.

#174 In momentul in care intelegeti ce este iubirea, in clipa in care experimentati iubirea, deveniti iubirea insasi. Atunci in voi nu mai exista nici dorinta de a fi iubiti, nici dorinta de a iubi; faptul de a iubi va deveni felul vostru firesc de a fi, la fel de natural ca si respiratia. Nu puteti face nimic altceva; veti fi – pur si simplu – plini de iubire. Daca iubirea voastra nu va gasi ecou, nu va simtiti raniti. Motivul este urmatorul: numai persoana care a devenit ea insasi iubirea, poate iubi. Puteti darui numai ceea ce aveti deja. Nu are rost sa cerem iubire unor oameni care nu au cunoscut iubirea in viata lor, care nu au ajuns la sursa intregii lor fiintari, care nu au cunoscut iubirea in toata stralucirea ei… Cum ar putea sa iubeasca acesti oameni? Ei pot numai sa simuleze… S-ar putea chiar sa creada in mod sincer ca va iubesc. Insa, mai devreme sau mai tirziu, isi vor da seama ca este numai o pretentie, ca este numai un rol, o ipocrizie. Poate ca nu intentioneaza sa va insele, insa ce pot face aceste persoane? Voi cereti sa fiti iubiti, iar celalalt cere, la rindul lui, acelasi lucru. Fiecare presupune ca partenerul este obligat sa iubeasca, si fiecare incearca din rasputeri sa o faca. Aceasta este o idee fixa, insa o asemenea idee nu duce la nimic. Ambii parteneri vor descoperi acest lucru, si fiecare il va reprosa celuilalt, plingindu-se ca ceva nu este in regula. De la bun inceput ei sunt de fapt niste cersetori, iar miinile lor, intinse catre celalalt pentru a cere, pentru a ruga, ramin goale.

#175 Ego-ul este cea mai mare povara, singurul infern despre care am auzit.

#176 Cei care au gasit sursa iubirii in ei insisi nu mai au nevoie sa fie iubiti; in ciuda acestui fapt, vor fi iubiti. Ei vor iubi pur si simplu pentru ca au prea multa iubire, la fel ca un nor care vrea sa-si reverse ploaia, ca o floare care vrea sa-si imprastie parfumul, fara dorinta de a primi ceva in schimb. Rasplata iubirii este iubirea insasi si nu faptul de a primi iubire. Acesta este unul din misterele vietii: atunci cind o persoana este rasplatita prin insasi iubirea pe care o raspindeste in jurul ei, multi oameni o vor iubi; fiind in contact cu ea, toate aceste fiinte vor gasi treptat-treptat sursa iubirii in interiorul lor. Ele pot fi in legatura cu o fiinta care isi raspindeste iubirea fara sa ceara nimic in schimb. Si cu cit aceasta fiinta impartaseste si raspindeste mai mult iubirea sa, cu atit iubirea este mai mare.

#177 Sa nu credeti cumva ca adevarul este un obiect; nu este. El nu se afla undeva, in departare, ci aici in apropierea cea mai imediata.

#178 Mintea functioneaza asemenea unui operator “sau”: este corecta fie o  parte, fie cealalta. Din punctul de vedere al mintii, al logicii, al rationamentului, este imposibil ca ambele variante sa fie corecte. Daca mintea este “sau”, atunci inima este “si”. Inima nu are logica, insa ea dispune de o anumita sensibilitate, o anumita finete a perceptiei. Ea poate sa vada ca in realitate este vorba de unul si acelasi lucru. Este un singur fenomen, vazut din doua puncte de vedere diferite. Si daca se pune problema sa alegi intre minte si inima, inima are intotdeauna dreptate, deoarece mintea este creata de societate. Ea a fost educata. Ea v-a fost data de societate, nu de existenta. Inima nu este poluata. Inima este existenta pura; ea este plina de sensibilitate. Priviti din punctul de vedere al inimii si contradictiile vor incepe sa se topeasca, la fel ca gheata.

#179 Adevarat va spun: pentru a fi una cu universul, voi trebuie sa dispareti, si numai existenta sa fie. Voi trebuie sa dispareti, sa fiti absenti, pentru ca existenta sa fie prezenta in  totalitate. Insa persoana la care ma refer, cea care trebuie sa dispara, nu este realitatea voastra ci doar personalitatea voastra, este doar o idee in interiorul vostru. In realitate sunteti una cu existenta. Nu puteti exista altfel; sunteti una cu existenta. Insa personalitatea creeaza o iluzie si va face sa va simtiti separati. Puteti sa va imaginati acest lucru; existenta va lasa aceasta libertate, chiar si pe aceea de a fi impotriva ei. Puteti sa va credeti o entitate separata, un ego. Si aceasta este bariera care va impiedica sa va cufundati in existenta, in vastitatea care va inconjoara clipa de clipa.

#180 Privind un apus de soare, uitati timp de o clipa ca sunteti separati: voi sunteti apusul. Numai astfel ii puteti simti frumusetea. Insa in momentul in care spuneti ca este un apus de soare frumos, nu mai simtiti; ati revenit la entitatea separata, inchisa, a ego-ului vostru. Cea care vorbeste este mintea. Acesta este unul din mistere: faptul ca mintea poate vorbi fara sa stie nimic; iar inima – care stie totul – nu poate spune nimic. Poate ca faptul de a sti prea mult aduce cu sine dificultatea de a vorbi; mintea stie atit de putine lucruri, incit poate sa vorbeasca. Mintea se poate descurca folosind cuvinte, insa inima nu poate face acest lucru. Insa uneori, sub impresia unei anumite senzatii, intr-o noapte intunecata, privind un rasarit de soare, sau o floare, poti uita ca esti separat. Iar aceasta uitare de sine genereaza o extraordinara frumusete, o stare de pur extaz, o stare de beatitudine.

#181 Nimic nu este permanent, nimic nu poate fi permanent. Nu sta in puterea ta sa creezi un lucru permanent. Numai lucrurile moarte pot fi permanente. Cu cit un lucru este mai viu, cu atit este mai mobil. Astazi iubirea este prezenta, dar miine nu mai poti fi sigur pe ea; ea poate continua sa fie, sau poate disparea. Nu depinde de tine. Este o intimplare. nu poti face nimic; nu poti s-o creezi, daca ea nu exista. Indiferent daca iubirea este sau nu prezenta, esti neajutorat. Pietrele pot fi permanente. Florile insa nu pot avea aceasta calitate. Iar iubirea nu este o piatra. este o floare de o calitate cu totul deosebita.

#182 Inima este transcenderea oricarei dualitati. Inima vede totul cu deplina claritate, iar iubirea este calitatea ei intrinseca si nu un lucru care trebuie invatat. Aceasta iubire nu are, la polul ei opus, ura.

#183 Sunteti capabili sa treceti dincolo de dualitatea iubire-ura. In prezent ele merg mina in mina. Uriti aceeasi persoana pe care o iubiti, astfel incit dimineata este ura, iar seara este iubire – este ceva foarte confuz. Nici voua nu va este clar daca iubiti sau uriti persoana respectiva, deoarece faceti, in momente diferite, ambele lucruri. Acesta este insa modul de a functiona al mintii; ea functioneaza prin contradictii. Evolutia are loc in acelasi fel: prin poli opusi; insa in cadrul existentei ei nu sunt poli opusi, ci complementari.

#184 Daca vreti, ura este tot un fel de iubire, insa o iubire pe dos.

#185 Iubirea care provine din minte este intotdeauna iubireura. Nu este vorba de doua cuvinte; este vorba intotdeauna de un singur cuvint: “iubireaura”; intre ele nu exista nici o linie despartitoare. Iubirea provenita din inima este intotdeauna dincolo de dualitate… Fiecare cauta acea iubire care depaseste dragostea si ura; din nefericire, cautarea are loc prin intermediul mintii, si acest fapt genereaza nefericire. Toti indragostitii simt esecul, deceptia, tradarea, insa niciunul nu considera ca este vina lui. In realitate, instrumentul pe care il folositi nu este potrivit. Este ca si cum cineva si-ar folosi ochii pentru a asculta muzica, realizind faptul ca astfel nu poate percepe nici un sunet. Insa ochii nu sunt facuti pentru a asculta, dupa cum urechile nu sunt facute pentru a vedea. Mintea este foarte practica, ea este un mecanism care calculeaza; mintea nu are nimic in comun cu iubirea. Iubirea va fi un haos, ea va rasturna totul. Inima nu are nimic in comun cu lucrurile practice, ea este mereu in vacanta. Ea poate iubi, si poate face acest lucru fara sa transforme iubirea in ura; ea nu este otravita de ura. Fiecare este in cautarea iubirii, insa instrumentul prin intermediul caruia se realizeaza cautarea nu este potrivit; si de aici – esecul. Iar oamenii, vazind ca iubirea aduce cu ea numai ura, se inchid in ei insisi, zicind: “Iubirea este o prostie”. Construiesc un zid solid pentru a se apara impotriva iubirii. Facind insa acest lucru, vor fi lipsiti de cele mai mari bucurii ale vietii, vor fi lipsiti de tot ceea ce este cu adevarat valoros…

#186 Prietenia este cea mai pura iubire. Este cea mai inalta forma a iubirii, in care nu se pretinde nimic, in care nu se pune nici o conditie, in care fiinta traieste pura bucurie de a darui. Ea primeste la rindul ei, insa acest lucru este de o importanta secundara, se intimpla de la sine.

#187 A trai fara perspectiva viitorului reprezinta cel mai mare act de curaj. Numai lasii traiesc in viitor. Trecutul omenirii este plin de asemenea acte de lasitate. Omenirea nu a trait in prezent, ci in viitor: “Toate acestea vor avea loc miine”. Cu aceasta speranta au trait si au murit oamenii. Ceea ce asteptau ei nu s-a intimplat niciodata; l-au asteptat, de fapt, pe Godot. Prezentul a ramas neexplorat, netrait – si el este singura realitate care exista.

#188 Asa cum vreti sa va fie moartea, tot astfel trebuie sa va fie si viata, deoarece ele nu sunt separate. Moartea nu este sfirsitul vietii, ea nu este decit o transformare. Viata continua, ea a continuat si va continua. Formele devin insa inutile, imbatrinesc, devin mai mult o povara decit o bucurie; este mai bine sa se dea vietii o forma noua, proaspata. Moartea este o binecuvintare, nu un blestem.

#189 Cea mai simpla metoda de meditatie este faptul de a ramine martor. Exista o suta douasprezece metode de meditatie, insa faptul de a ramine martor este partea esentiala a tuturor acestor metode. In ceea ce ma priveste, consider ca faptul de a ramine martor este singura metoda. Aceste o suta douasprezece metode reprezinta diverse variatiuni pe aceeasi tema: faptul de a ramine martor. Nucleul esential, spiritul meditatiei, este de a invata cum sa ramii martor. Priviti un copac; voi sunteti prezenti, copacul este prezent, insa nu mai puteti gasi si altceva acolo? Faptul ca priviti copacul, si ca exista in voi un martor care va priveste privind copacul… Lumea nu este divizata in subiect si obiect. Exista ceva care le transcende, si acel transcendent este meditatia.

#190 A fi lipsit de casa inseamna a fi liber, este pura libertate. Inseamna ca nu exista nici un atasament, nici o obsesie fata de ceva din afara voastra, inseamna ca nu aveti nevoie de caldura unui camin exterior, caldura este in interiorul vostru. Sursa de caldura este in voi insiva, si nu mai aveti nevoie de cea exterioara. Prin urmare, ori de cite ori esti fara casa, esti, in mod paradoxal, acasa.

#191 Cei care cauta un camin ajung intotdeauna la disperare; ei vor simti pina la urma: “Am fost inselati, viata ne-a pacalit. Ea ne-a inoculat dorinta de a gasi o casa, iar aceasta nu exista; pur si simplu nu exista”. Iar noi incercam sa ne construim un camin in toate felurile: ne luam un sot, o sotie, se aduc pe lume copii… Se incearca crearea unei familii, a unui camin psihologic. Iar fiintele umane nu numai ca incearca sa realizeze un camin, ci il si transforma intr-o entitate vie. Oamenii incearca sa-si construiasca o casa in conformitate cu visele lor, o casa care sa fie o implinire a caldurii in aceasta imensitate rece… Iar aceasta indiferenta, aceasta nepasare a existentei este vasta. Intregul univers este atit de rece, atit de indiferent, incit doriti sa va creati un camin in care sa va simtiti protejati, ingrijiti, care sa fie al vostru, pentru a nu mai rataci de colo-colo. In realitate insa, aceasta idee va face nefericiti, deoarece mai devreme sau mai tirziu veti descoperi ca sotul sau sotia este, in realitate, un strain. Chiar si dupa ce ati trait cincizeci de ani impreuna, aceasta senzatie de insingurare nu a disparut; dimpotriva, s-a adincit. Ati fost doi straini din prima zi in care v-ati intilnit.

#192 Timpul a trecut, si ati devenit din ce in ce mai straini; desi v-ati apropiat tot mai mult unul de altul, nu intelegeti totusi felul de a fi al celeilalte persoane. Cu cit o cunoasteti mai bine, cu atit o cunoasteti mai putin. Se pare ca, cu cit va obisnuiti mai mult cu celalalt, cu atit deveniti mai constienti de faptul ca ignoranta voastra in ceea ce il priveste este absoluta; aceasta ignoranta nu poate fi distrusa. Copiii care ati crezut ca sunt ai vostri, nu va apartin. Ati fost numai un vehicul pe care l-au folosit pentru a veni pe lume. Ei isi au propria lor viata; va sunt absolut straini. Ei nu va apartin. Ei isi vor croi propria lor cale, propriul destin. Cine este deci alaturi de voi? Nimeni nu se afla alaturi de celalalt. Intotdeauna va aflati intr-o multime, insa si aici sunteti tot singuri. Fie ca sunteti singuri, fie ca va aflati in multime, fie ca aveti un camin, fie ca rataciti de colo-colo, nu are nici o importanta. Pentru ego, singuratatea nu reprezinta niciodata o bucurie. Ego-ul se bucura numai atunci cind poate sa supuna o alta fiinta, atunci cind poate sa spuna: “Ma aflu deasupra ta, sunt mai mare ca tine”. Ego-ul nu se bucura niciodata de singuratate. In singuratate, ce sens mai are sa ai un ego?

#193 Traieste si iubeste, iubeste in mod total si intens, insa niciodata aducind prejudicii libertatii. Libertatea trebuie sa ramina valoarea suprema.

#194 Am fost invatati mereu ca iubirea este o relatie, astfel incit ne-am obisnuit cu aceasta idee. Acest lucru nu este insa adevarat. Acesta este cel mai de jos nivel, foarte poluat. Iubirea este o stare existentiala.

#195 De fiecare data cind o fiinta realizeaza ceva autentic, inima ei incepe sa danseze. Inima este singurul martor al adevarului. Iar marturia ei nu poate fi facuta prin intermediul cuvintelor. Iubirea poate depune marturie numai in felul ei: prin iubire, prin dans, prin muzica – non-verbal. Ea se exprima, insa nu transmite nimic prin intermediul cuvintelor sau al logicii.

#196 Timpul este intotdeauna nesigur. Iar acest fapt reprezinta o problema pentru minte: mintea are nevoie de siguranta, iar timpul nu ii ofera niciodata siguranta. Prin urmare, atunci cind mintea gaseste, din intimplare, un mic loc in care siguranta este prezenta, se simte linistita; ea este inconjurata de un zid al iluziei. Ea are tendinta de a uita natura reala a existentei si a vietii, incercind sa traiasca intr-o lume de vis ce are aparenta realitatii. Iar mintea se simte bine, deoarece ea se teme de in permanenta de schimbare, caci nu stie ce ii va aduce aceasta. Un lucru este sigur: schimbarea va rasturna lumea voastra iluzorie, asteptarile si visele voastre. Mintea este ca un copil, care se joaca pe malul marii facind castele de nisip. Timp de o clipa, constructia palatului pare a fi incheiata; insa el este facut din nisip. In orice clipa, o mica adiere, si va fi transformat in neant. Noi incepem insa sa traim in acel palat de vis. Incepem sa vietuim acolo, crezind ca am ajuns la ceva permanent. Insa timpul perturba intotdeauna mintea. Acest fapt pare dur, insa in realitate existenta se dovedeste a fi plina de compasiune. Ea ramine in permanenta cu voi; ea nu va ingaduie sa transformati aparentele in realitate. Ea nu va da nici o sansa sa luati mastile drept chipul vostru real, chipul vostru originar.

#197 Oamenii cred ca faptul de a ramine neschimbati in principiile lor le da o anumita putere. Insa se inseala. Acest fapt ii goleste, pur si simplu, de orice forta. Sunt cei mai slabi oameni de pe intreg pamintul. Ei seamana cu acei copii care au crescut, dar care vor sa foloseasca in continuare pijamaua pe care o purtau atunci cind erau mici. Acum arata ciudat, si au mereu o senzatie de disconfort. Sunt nevoiti sa-si ridice mereu pantalonii de la pijama, caci acestia le cad de pe solduri, iar oamenii din jur se amuza. Nu, odata cu cresterea voastra trebuie sa folositi o pijama pe masura. Dar cum aceasta nu creste, trebuie sa o schimbati. Acest lucru nu prezinta nici o problema. Insa in aceasta situatie nu se afla numai o singura persoana, ea este valabila pentru milioane de fiinte. Ele se supun unei discipline severe, dupa care apar problemele. Problemele nu apar insa in afara lor, singura problema consta in propriile lor principii. Daca renunta la ele, simt un anumit disconfort, iar daca le pastreaza, sufera. Eu va invat, intr-un mod foarte clar, sa duceti o viata lipsita de orice principii, o viata plina de inteligenta, care se schimba odata cu schimbarile care au loc in jurul vostru, astfel incit sa nu aveti nici un principiu care sa se opuna acestor schimbari. Fiti complet lipsiti de principii si urmati viata; ea va fi atunci lipsita de orice nefericire.

#198 Trebuie sa ne rupem in intregime de trecut, pentru ca a fost un trecut bolnav. Omul a trait o viata cu totul anormala, deoarece a creat un mod de gindire anormal si l-a urmat cu strictete.  Trebuie sa ne rupem de anormalitate, oricit ar fi aceasta de respectabila si de traditionala, trebuie sa redescoperim totalitatea fiintei umane. Iar acest lucru devine cu putinta doar atunci cind punem alaturi calitatea de a fi ludici si respectul; cind dorinta de a te juca se transforma intr-un profund respect, atunci respectul nu va duce la moarte, la renuntare, ci la bucurie, dans si celebrare.

#199 Traieste ca un razboinic, alege intotdeauna cu hotarire una din alternative, insa nu fa niciodata compromisuri. Este mai bine sa fii infrint insa integru, decit invingator prin intermediul unui compromis. Acea victorie nu iti va da nimic in afara de umilinta, in timp ce infringerea lipsita de orice compromis iti va conferi demnitate. Viata este plina de mister: uneori victoria aduce cu sine numai rusine, iar infringerea este ceva plin de demnitate, datorita faptului ca nu a fost admis nici un compromis.

#200 A exista intelegere inseamna ca uneori te poti insela, iar femeia poate avea dreptate. Faptul ca esti barbat nu iti confera puterea si autoritatea de a avea mereu dreptate. Sia acelasi lucru este valabil si in cazul femeii. Daca am fi putin mai umani si mai prietenosi, am putea sa-i spunem celuilat: “Imi pare rau”. Si pentru ce va luptati, de fapt? Sunt lucruri marunte; daca ati fi intrebati despre ce este vorba, v-ati simpli pur si simplu jenati. Renuntati in intregime la ideea ca totul trebuie sa se potriveasca perfect; renuntati la ideea ca armonia trebuie sa fie deplina, deoarece aceste idei nu sunt bune. Daca totul se potriveste, va veti plictisi unul de altul. Daca totul este armonios, veti pierde intreaga savoare a relatiei. Faptul ca lucrurile nu se potrivesc este pozitiv. Este bine ca ramine intotdeauna o mica distanta, astfel incit exista mereu ceva de explorat, care trebuie trecut, peste care trebuie construit un pod. Viata noastra ar putea fi o extraordinara explorare a celuilalt daca am accepta diferentele, daca am accepta faptul ca fiecare individ este unic si nu am transforma iubirea in robie, daca am permite aparitia unei relatii de prietenie.

OSHO – “Viata este Acum si Aici” – partea a V-a

#201 Mintea poate functiona numai in cadrul lumii cunoscute, operind cu lucruri la care se asteapta. Atunci cind apare ceva neasteptat, necunoscut, ea trebuie sa se opreasca. Iar oprirea mintii este sunetul unei singure miini care aplauda. Este tacerea.

#202 Cine va va invata sa ramineti asezati in tacere? Acesta este cel mai greu lucru din lume. Puteti face orice cu mare usurinta, insa cel mai usor lucru – acela de a ramine in liniste – pare a fi foarte dificil.

#203 Iubirea trebuie sa fie o relatie plina de prietenie, in care nimeni nu este superior, in care nimeni nu decide cum sa se desfasoare lucrurile, in care partenerii sunt pe deplin constienti ca sunt diferiti, ca abordarea lor in ceea ce priveste viata este diferita, ca modul lor de viata este diferit si, cu toate aceste diferente, se iubesc. Ei nu vor gasi nici o problema. Nu incercati sa creati ceva suprauman. Fiti umani si acceptati omenescul celuilalt, cu toate slabiciunile inerente naturii umane. Celalalt va comite probabil greseli, tot asa cum comiteti si voi, si va trebui sa invatati. A fi impreuna inseamna a invata sa iertati, sa uitati, sa intelegeti ca si celalalt este la fel de uman ca si voi. Numai putina iertare…

#204 Cind oamenii vorbesc, ei incearca de fapt sa te converteasca la parerea lor. Ei incearca sa edifice un imperiu nevazut. Cind oamenii vorbesc, ei incearca sa te indoctrineze, deoarece toti cei care au o doctrina traiesc cu teama ca aceasta ar putea sa nu fie adevarata. Singurul mod de a verifica ca tot ceea ce afirma ei este adevarat, este acela de a indoctrina cit mai multe fiinte, in ochii carora sa se reflecte convingerea, faptul ca au fost convertite. Prin urmare, ei se simt mai linistiti, deoarece logica este urmatoarea: “Daca un numar atit de mare de fiinte gasesc alinare in ceea ce le spun, atunci trebuie sa fie ceva adevarat in aceste cuvinte”. Oamenii le vorbesc altora pentru a crede ei insisi in ceea ce spun.

#205 Prietenia este de doua feluri. Una este prietenia in care esti ca un cersetor; ai nevoie de ceva de la celalalt pentru a-ti acoperi singuratatea. Si celalalt este tot un cersetor; el doreste de la tine acelasi lucru. Este normal ca doi cersetori sa nu isi fie unul altuia de vreun ajutor. Ei vor observa dupa un timp ca faptul de a cere de la un cersetor a dublat sau a multiplicat nevoia fiecaruia. In loc sa fie un singur cersetor, acum sunt doi. Si daca din pacate mai au si copii, atunci rezulta o intreaga trupa de cersetori care cer, si nimeni nu are nimic sa le dea. Fiecare este asadar frustrat si furios, fiecare se simte pacalit. In realitate, nimeni nu este inselat si nimeni nu va pacaleste, caci ce ati putea, in fond, sa daruiti? Celalalt fel de prietenie, celalalt fel de iubire are o cu totul alta calitate. Ea nu provine din nevoie; ea provine din faptul ca aveti prea mult si trebuie sa daruiti celorlalti. In voi apare o noua bucurie, aceea provenita din faptul de a impartasi cu ceilalti; este o bucurie pe care nu ati mai trait-o niciodata, deoarece pina atunci ati cersit. Atunci cind daruiti, nu se mai pune problema nici unui atasament. Incepeti sa va lasati in voia existentei, curgeti odata cu schimbarile vietii, deoarece nu are importanta cine iti accepta darul. S-ar putea ca miine sa fie aceeasi persoana, s-ar putea sa ramina aceeasi persoana toata viata, sau este posibil sa fie persoane diferite. Nu se pune problema nici unui contract, nu este vorba de vreo casatorie; este pur si simplu o plenitudine pe care vrei sa o daruiesti. Indiferent cine este in apropierea ta, daruiesti. Iar faptul de a darui este o bucurie atit de mare…

#206 Omul s-a nascut fara casa, si ramine astfel toata viata; omul ramine toata viata in aceasta situatie. Faptul de a accepta acest adevar aduce cu sine o extraordinara transformare. Atunci nu mai cautati nici un camin – deoarece casa este in afara voastra, diferita de voi insiva. Si toti cauta o casa. In momentul in care va dati seama ca aceasta lume este iluzorie, in loc sa mai cautati un camin, incepeti sa cautati fiinta care s-a nascut fara camin, fiinta a carei destin este acela de a nu avea un camin. Nu este nici o modalitate de a avea un camin. Acesta este miracolul: in clipa in care realizezi faptul ca nu exista nici o cale de a-ti face un camin, intreaga existenta devine caminul tau. Atunci, oriunde ai fi, te afli acasa.

#207 In lumea obiceiurilor, totul este repetitie. In lumea constiintei, repetitia este inexistenta.

#208 Nici o persoana inteligenta nu este interesata in a-i domina pe altii. Ea este interesata in primul rind sa se cunoasca pe sine. Inteligenta superioara este orientata spre mistica, in timp ce mintile mediocre sunt interesate de putere. Puterea poate fi lumeasca, politica, financiara… sau poate fi putere spirituala asupra a milioane de fiinte; dorinta fundamentala este insa aceea de a domina din ce in ce mai multi oameni. Aceasta dorinta apare pentru ca nu va cunoasteti pe voi insiva, pentru ca nu vreti sa acceptati aceasta ignoranta. Sunteti atit de inspaimintati de faptul ca nu va cunoasteti pe voi insiva, va este atit de teama sa recunoasteti ignoranta care domneste in centrul fiintei voastre, incit incercati sa scapati de acest intuneric folosind metode cum ar fi dorinta de bani, de putere, de a fi respectat si onorat. Iar o fiinta al carei interior este plin de intuneric poate intreprinde o serie de actiuni distructive. Creativitatea este de neconceput pentru o asemenea persoana, deoarece creativitatea provine din faptul de a fi mai constient, mai atent, plin de lumina si iubire. Creativitatea nu este deloc intresata in a-l domina pe celalalt. Ce rost ar avea? Celalalt este celalalt. Nu doresti nici sa domini, nici sa fii dominat. Libertatea este insasi esenta faptului de a fi ceva mai constient.

#209 Libertatea este inflorirea voastra, floarea de lotus care se deschide in soarele diminetii. Si pina cind acest lucru nu se intimpla, nu veti simti acea multumire, acea implinire, acea pace pe care o simtiti cind ajungeti acasa. Fiecare isi poarta casa in interiorul sau. Nu trebuie sa mergeti niciunde, trebuie doar sa renuntati la faptul de a mai pleca undeva, pentru a ramine acolo unde sunteti si asa cum sunteti.Fiti – pur si simplu. Si in acea tacere deplina a fiintei sunt ascunse toate misterele existentei.

#210 Nu cautati un camin – el nu exista; cautati-va pe voi insiva – aceasta  este singura certitudine.

#211 Iubirea va ajuta sa ajungeti intr-un spatiu in care increderea devine posibila. Increderea nu este posibila in afara iubirii. Iubirea este aproape ca un pod, care poate sa dispara in orice clipa, dar care – cu toate acestea – exista. Daca il puteti trece, veti ajunge la incredere, insa acest lucru nu este posibil decit prin intermediul iubirii. Iubirea este deci necesara, insa ea nu este suficienta. Ea este o cale de a ajunge la adevar.

#212 In clipa in care aveti incredere in existenta, in clipa in care incetati sa luptati impotriva existentei, nu mai este nevoie sa va faceti griji in legatura cu nici un lucru. Are existenta grija. Singura problema a mintii omenesti este lupta neincetata, faptul ca incearca sa inoate impotriva curentului. Si exista un motiv pentru care face acest lucru: numai faptul de a inota impotriva curentului poate multumi ego-ul. Simplul fapt de a te lasa in voia curentului, fara nici o lupta, lasind viata sa te conduca unde vrea ea, duce la disparitia ego-ului. Veti continua sa existati, senzatia va fi mult mai intensa decit acum - veti fi mai autentici, mai adevarati, insa nu va mai exista nici o senzatie a eului. Si atunci veti putea vedea cu claritate spre ce va indreptati. Chiar si calea creata de miscarea voastra poate fi vazuta de fiintele lipsite de ego. Puteti vedea chiar si urmele pasarilor care se inalta spre cer. Ele nu lasa nici o urma. Insa atunci cind mintea este lipsita de ego, intreaga fiinta se transforma intr-o oglinda atit de clara incit reflecta pina si aceste urme.

#213 Un lucru este sigur: existenta nu are nici o tinta, si nici eu – ca parte a existentei – nu pot avea vreuna. In clipa in care iti propui un tel, te separi de existenta; o mica picatura incearca sa lupte cu oceanul. Este un efort zadarnic, o lupta lipsita de sens.

#214 Increderea cumuleaza toate calitatile iubirii. “Incredere” este poate cel mai frumos cuvint din limbajul uman. Iar increderea este atit de aproape de adevar incit, daca este totala, se transforma in adevar; ea devine o revelatie, o revolutie.

#215 Iubirea este frumoasa, dar schimbatoare. Ea este frumoasa, dar nu te poti baza pe ea. Astazi este aici, miine nu mai este. Iubirea este mai savuroasa decit increderea, mai naturala decit increderea, insa increderea este de o calitate mai inalta. Cuvintul “incredere” nu este explicat cum se cuvine in dictionare: el inseamna a avea incredere in cineva care merita acest lucru. Este ceva obiectiv – persoana merita incredere, prin urmare i-o acorzi. Increderea nu este o calitate a ta; calitatea apartine celuilalt, iar increderea ta depinde de acesta. Si datorita faptului ca oamenii de incredere au disparut aproape in totalitate, milioane de oameni au uitat ce este increderea; acesteia nu i se da nici o sansa. Este nevoie de o persoana de incredere, iar astfel de persoane nu exista. Nimeni nu are incredere in altcineva; prin urmare “incredere” a devenit un cuvint sec, lipsit de savoare, fara nici un gust. Cind folosesc cuvintul “incredere”, semnificatia pe care i-o dau este cu totul diferita: nu inteleg prin acest cuvint faptul de a avea incredere in cineva care merita acest lucru. Aceasta nu este incredere. Omul respectiv merita incredere, insa voi nu aveti nici un merit. Cind spun “incredere”, ma refere la faptul ca aceasta este acordata indiferent de caracterul omului, indiferent daca merita aceasta incredere sau nu. De fapt, trebuie sa ii acordati increderea voastra tocmai atunci cind o merita… numai atunci se va ivi ceva, pentru prima data, in constiinta voastra. Atunci increderea voastra va deveni un fenomen foarte luminos, mult superior iubirii, deoarece este total independent de cealalta persoana.

#216 Numai o persoana total independenta, total autonoma, traind in deplina libertate, poate ajunge la experienta adevarului.

#217 Cind spui “Te iubesc” exista si un curent subtil de posesivitate. Fara sa se spuna explicit, se intelege ca: “Acum esti in posesia mea,nu trebuie sa te mai iubeasca nimeni”. In cadrul increderii, nu se mai pune problema sa posezi persoana in care ai incredere. Dimpotriva, ii spui: “Te rog,poseda-ma. Distruge-mi ego-ul. Ajuta-ma sa dispar si sa ma unesc cu tine, astfel incit intre noi sa nu mai existe nici un obstacol”. Iubirea este o permanenta lupta, un permanent conflict. Iubirea cere mereu. “Te iubesc” inseamna: “Trebuie sa ma iubesti la rindul tau. De fapt, te iubesc doar pentru ca vreau sa ma iubesti si tu”. Este doar un tirg; ca urmare apare teama: “Nu trebuie sa mai iubesti pe nimeni altcineva, nimeni altcineva nu trebuie sa te mai iubeasca, deoarece nu vreau sa mai participe nimeni la iubirea mea, eanu mai trebuie impartasita de nimeni”. Mintea inconstienta a omului continua sa creada ca iubirea este ceva cantitativ, ca este vorba de o anumita cantitate de iubire: “Daca te iubesc, trebuie sa iti dau intreaga cantitate tie. Daca mai iubesc si alte persoane, trebuie sa impart aceasta cantitate intre ele; tu nu vei avea decit o parte, si nicidecum intreaga cantitate”. In consecinta apare gelozia, neincrederea, lupta, cicaleala – tot ceea ce este urit si se ascunde sub frumosul nume al iubirii. In incredere nu se pune problema niciunei lupte. Aceasta este adevarata predare. Ori de cite ori spui “Am incredere in tine”, acest lucru inseamna: “Din aceasta clipa, lupta mea cu tine se incheie. Sunt al tau.”

#218 Increderea nu este o competitie; in cadrul ei nu apare gelozia. Puteti avea incredere in mine; milioane de oameni au incredere. De fapt, cu cit acestia vor fi mai numerosi, cu atit veti fi mai fericiti. Va veti bucura ca exista atit de multe persoane increzatoare. Nu la fel se intimpla cu iubirea.

#219 Increderea este – fara nici o indoiala – mai valoroasa decit iubirea. In incredere este continuta si iubirea, insa iubirea nu presupune increderea. Cind afirmati: “Am incredere in tine” se subintelege ca si iubiti. Insa cind afirmi ca iubesti, acest lucru nu presupune in mod obligatoriu si incredere. In realitate, iubirea voastra este foarte suspicioasa, neincrezatoare, tematoare, mereu la pinda, urmarind in permanenta fiinta iubita. Indragostitii devin uneori adevarati detectivi. Ei se spioneaza unul pe altul.

#220 Iubirea este frumoasa daca este o parte a increderii, deoarece increderea nu poate exista fara iubire.

#221 Este evident ca atunci cind spuneti “Te iubesc” nu este vorba de daruire, nu este o pregatire pentru extinderea voastra. Nu este o disponibilitate de a fi dus spre necunoscut si incognoscibil. Cind spui “Te iubesc”, esti egal cu celalalt, iar aceasta egalitate are o anumita agresivitate. Spunind insa “Am incredere in tine”, este vorba de o profunda daruire, o deschidere, o receptivitate, o declaratie fata de tine insuti si fata de univers: “Chiar daca acest om ma va duce in infern, nu voi protesta. Am incredere deplina. Daca locul in care ma duce mi se pare a fi infernul, exista toate sansele ca eu sa nu vad bine. Nu este cu putinta ca el sa ma conduca in infern”. Cind este vorba de incredere, vei gasi greseli numai in tine insuti. Cind este vorba de iubire, greseala va fi a celui pe care il iubesti. Increderea inseamna a spune: “Sunt ignorant, sunt adormit si inconstient. Exista posibilitatea de a spune ceva gresit, de a face ceva rau, astfel incit trebuie sa fii ingaduitor si plin de compasiune fata de mine”. Increderea inseamna atit de mult… Este o comoara nepretuita.

#222 In calatoria autentica a vietii tale, propria ta intuitie este singurul tau maestru.

#223 In loc sa te indrepti spre obiectul cautarii tale, cauta-l pe cel care cauta. Gasindu-l pe cel care cauta, realizezi deodata ca te simti acasa in intreaga existenta. Gasindu-te pe tine insuti, realizezi faptul ca intreaga existenta este casa ta.

#224 Lumea lui “mai mult” este lumea omului obisnuit. Lumea in care nu cauti sa ai mai mult, in care nu te indrepti spre nici o tinta, ci in care privesti in profunzimile clipei prezente, in ceea ce esti, acea lume in care patrunzi in prezentul constiintei tale, reprezinta singura revolutie, singura religie si spiritualitate autentica.

#225 Pamintul este unul singur, este un tot unitar. Ar trebui sa fim mindri de faptul ca planeta noastra este singura din acest univers – in care se gasesc milioane de sisteme solare si milioane de planete. Planeta noastra este singura care a produs nu numai viata, nu numai constiinta, ci si cea mai inalta inflorire a constiintei in fiinte ca Gautama Buddha, Lao Tseu, Tilopa si multi altii.

#226 Cind afirm ca in afara omului totul este un adevar viu, ca tot ceea ce exista – oceanul, norii, stelele, pietrele, florile – e autentic, lipsit de orice masca, si ca numai omul este capabil sa se iluzioneze si sa ii pacaleasca pe altii, trebuie sa retineti ca acesta este un prilej nemaipomenit. Este un fapt pozitiv, care nu trebuie condamnat ci laudat, deoarece chiar daca un trandafir sau o floare de lotus vor sa minta, ele nu pot face acest lucru. Autenticitatea lor nu este libertate, iar adevarul lor este o povara. Ele nu isi pot depasi limitele. Omul are acest prerogativ, acest privilegiu, de a nu fi autentic. Aceasta inseamna ca are libertatea de a alege. Daca alege autenticitatea, va alege adevarul si libertatea. Libertatea este privilegiul sau. Nimeni din intreaga existenta nu dispune de libertate. Cind apar insa asemenea ocazii favorabile, apare pericolul de a gresi. Cind dispuneti de libertate, este posibil sa gresiti. Nici un trandafir nu poate gresi, nici o stinca nu poate gresi. Voi insa puteti sa o faceti; de aceea trebuie sa fiti patrunsi de o deplina constienta a fiecarei actiuni, a fiecarui gind, a fiecarui sentiment. Numai omul trebuie sa caute adevarul; toate celelalte fiinte l-au gasit deja, insa ele sunt lipsite de gloria libertatii. Trebuie sa-l cautati si sa-l descoperiti; iar aceasta cautare si descoperire va aureoleaza de glorie. Astfel deveniti incununarea intregii existente.

#227 Nefericirea nu este altceva decit o alegere. Alegeti sa experimentati fericirea, extazul, insa prin faptul de a alege veti fi prinsi intr-un proces natural. Va veti atasa de aceste senzatii, care sunt nepermanente; ele fac parte dintr-o roata aflata in miscare. Sunt la fel ca ziua si ca noaptea: daca alegem ziua, cum am putea evita noaptea? Ea va veni oricum. Noaptea nu aduce cu sine nefericirea; in realitate faptul ca alegi ziua impotriva noptii creeaza starea ta de nefericire. Fiecare alegere este menita sa se termine cu o stare de nefericire. Lipsa alegerii aduce cu sine beatitudinea. Absenta alegerii inseamna a te lasa in voia curentului. Inseamna ca ziua si noaptea, succesul si esecul, zilele de glorie si cele de condamnare se succed, iar pentru tine, datorita faptului ca nu ai ales nimic, indiferent ce se prezinta, este bine. Incetul cu incetul vei avea o anumita senzatie de detasare: roata va continua sa se invirta, insa tu nu mai esti prins in miscarea ei. Nu mai are importanta daca este zi sau noapte. Esti centrat in tine insuti; nu te mai atasezi de nimic altceva, nu iti mai fixezi centrul niciunde altundeva. Singura problema este aceea de a putea trai fara nici o alegere. Bucurati-va indiferent ce se intimpla. Cind dispare acea stare, apare o alta; bucura-te si in acest caz. Ziua este frumoasa, insa noaptea isi are frumusetea ei. Si poti sa te bucuri de amindoua numai daca nu esti atasat de niciuna. Numai o persoana care nu alege savureaza viata in intregime. Ea nu este niciodata nefericita. Indiferent ce se intimpla, ea gaseste o cale de a se bucura de acel lucru. Si aceasta este adevarata arta de a trai – a gasi o cale pentru a ne bucura de viata. Amintiti-va insa mereu de conditia fundamentala: absenta alegerii. Puteti fi astfel numai daca sunteti atenti, constienti; altfel veti cadea in lumea alegerii. Viata este, desigur, o arta; este arta suprema, iar formula cea mai scurta, care se poate aplica oricarei situatii, oricarei probleme, este aceea a luciditatii totale lipsite de alegere.

#228 Odata ce accepti viata in totalitatea ei, ai acceptat si moartea care este inclusa in ea; iar moartea nu este ceva care sa i se impotriveasca, este numai un servitor, la fel ca si somnul. Viata ta este eterna si va continua la nesfirsit; corpul este insa etern; el trebuie sa fie schimbat. Corpul imbatrineste si este mai bine sa va luati unul nou – sa aveti o forma noua – decit sa va chinuiti cu cel vechi. In ceea ce ma priveste, cred ca un om care intelege acest lucru nu va avea nici o problema. El va avea o claritate a viziunii, iar problemele sale vor disparea pur si simplu. In urma ramine o extraordinara tacere, o tacere de o mare frumusete si o mare binecuvintare.

#229 Nimic nu te jigneste si nu te raneste mai tare decit adevarul.

#230 Cunostintele imprumutate nu sunt altceva decit ignoranta.

#231 Adevarul experimentat de tine nu iti imbogateste cunostintele, ci te face umil. Cu cit stii mai mult, cu atit sustii mai putin ca stii. Iar atunci cind cunoasterea ta este perfecta, poti sa spui doar: “Sunt complet ignorant; sunt doar un copil care culege scoici de pe plaja. Nu stiu nimic.” Numai cel cu o cunoastere perfecta poate spune “Nu stiu”. Oamenii care afirma “Eu stiu” sunt niste fiinte perfect ignorante, insa memoria lor este plina pina la refuz. Amintirile lor sunt insa moarte, lipsite de viata, deoarece ele nu au dat nastere niciunei experiente proprii.

#232 Pentru mine, a fi natural inseamna a fi pe deplin spiritual. Efortul meu este de a crea un om natural, un om lipsit de orice simt al culpabilitatii, un om care sa accepte toate slabiciunile, toate esecurile specifice fiintei umane. In aceasta profunda acceptare a fiintei tale se afla saminta transformarii tale.

#233 Vietile noastre sunt pline de lucruri lumesti, de actiuni obisnuite tocmai pentru ca nu am invatat secretul de a transforma calitatea tuturor actiunilor noastre.

Amintiti-va ca pina nu aflati acest secret, veti fi la fel de comuni ca si actiunile voastre; veti ramine la fel pina cind nu ajungeti la acea

constiinta care va sacralizeaza, va sanctifica si aduce tot ceea ce faceti la acelasi nivel cu ceea ce sunteti.

Atunci, tot ceea ce atingeti va deveni sacru.

Tot ceea ce faceti va fi sacru.

#234 Tot ceea ce este frumos in voi, tot ceea ce va aminteste de transcendent, aduce in voi un dor, un dor de inefabil. Nu stiti numele obiectului pe care il doriti, deoarece nu este vorba de nici un obiect.

Atunci cind ascultati o melodie frumoasa, cind urmariti un rasarit de soare sau zborul unei pasari, cind priviti frumosii trandafiri sau ramineti in tacere, simtiti parca o dulce durere.

Este dorul de a te uni cu aceasta stare, care sa nu mai fie trecatoare, tranzitorie, ci sa ramina cu tine si sa devina propria ta fiinta.

#235 Aceeasi muzica pe care ati ascultat-o ieri si vi s-a parut frumoasa, poate sa va para miine plictisitoare. Nu muzica este cea care a declansat in voi dorinta dupa acea liniste, dupa acea armonie, dorinta de a avea intreaga frumusete a existentei, pentru totdeauna.

Aceasta dorinta este una spirituala, un dor de transcendent, aflat dincolo de toate experientele tranzitorii; o dorinta de a opri timpul si de a fi aici si acum, in aceasta clipa, pentru totdeauna.

Aceasta este adevarata religiozitate.

#236 Atunci cind simti existenta in mod imediat, fara nici un intermediar, fara o minte imprumutata, traiesti o experienta care te transforma, care te ilumineaza, care te trezeste, care te ridica pe cea mai inalta culme a constiintei.

Nu exista implinire mai mare. Nu exista multumire mai mare. Nu exista relaxare mai profunda. Ai ajuns acasa.

Viata devine o bucurie pura, un cintec, un dans, o celebrare, si aceasta este ceea ce numesc eu viata religioasa.

#237 Avem nevoie de o fiinta umana care sa nu fie indoctrinata religios sau politic. Educatia sa fie numai o dezvoltare a inteligentei, astfel incit ea sa isi poata gasi intr-o buna zi propriul sau adevar.

Nu uitati insa: daca adevarul nu este al vostru, atunci nu este adevar.

Pentru a fi adevar trebuie sa va apartina, sa provina din experienta voastra; adevarul nu poate fi imprumutat.

#238 Dumnezeu poate muri, religiile pot disparea, insa religiozitatea este ceva consubstantial cu intreaga existenta.

Religiozitatea este frumusetea rasaritului de soare sau a pasarii de pe ramura unui copac. Este frumusetea unei flori de lotus care se deschide.

Este tot ceea ce e sincer, autentic, plin de iubire si compasiune.

Religiozitatea include tot ceea ce va inalta, tot ceea ce nu va lasa sa va opriti acolo unde va aflati, ci va reaminteste mereu ca mai aveti inca mult de mers. Oriunde va opriti pentru a va odihni, este doar o odihna de o noapte; dimineata peregrinarea continua.

Iar aceasta peregrinare este eterna.

#239 Doresc ca fiecare sa devina un hoinar prin aceasta existenta. Nu aveti nevoie de radacini, pentru ca nu sunteti copaci.

#240 Natura nu este angoasa, ci beatitudine. Ea nu este anxietate, nefericire, suferinta. Ea este iubire si bucurie. Este o permanenta celebrare.

Ne tragem din aceasta natura, suntem o parte a ei si mostenim calitatile ei in constiinta noastra.

#241 Incredere inseamna ca, indiferent ce s-ar intimpla, acceptam respectivul lucru plini de bucurie. Nu il refuzam, nu ne opunem – deoarece atunci nu ar avea nici un sens – ci il primim dansind, cintind, rizind, plini de iubire.

Indiferent ce se intimpla, totul este inspre bine. Existenta nu poate gresi. Ea nu ne indeplineste toate dorintele, pentru simplul motiv ca acestea sunt gresite.

#242 Cea mai mare trebuinta a omului este aceea de a fi dorit. Daca cineva are nevoie de voi, va simtiti rasplatiti. Insa daca intreaga existenta are nevoie de voi, beatitudinea voastra devine nelimitata. Iar aceasta existenta are nevoie in egala masura de un mic fir de iarba, ca si de cea mai mare stea; nu se pune problema unei inegalitati.

Nimeni nu va poate inlocui. Daca nu ati exista, intreaga existenta ar pierde ceva; ea ar ramine pentru totdeauna ceva mai saraca; ar fi neimplinita. Senzatia ca aceasta existenta imensa, acest intreg, are nevoie de voi, va elibereaza de orice posibila nefericire.

#243 Evolutia incearca, prin intermediul omenirii, sa atinga cea mai inalta culme a constiintei. Citeva fiinte au si atins-o; acest lucru demonstreaza ca oricine o poate atinge – este nevoie doar de putin efort, de putina sinceritate si cautare.

Toate lucrurile par sa va spuna ca modul in care traiti nu reprezinta totalitatea voastra, ca lucrurile pe care le faceti nu reprezinta totul, ca viata voastra de zi cu zi nu este decit ceva superficial; viata voastra reala ramine, de cele mai multe ori, neatinsa. Oamenii se nasc, traiesc si mor fara sa stie cine sunt cu adevarat.

Intreaga existenta este tacuta; daca vei fi si tu tacut, vei gasi aceasta constiinta din interiorul tau. Cunoscind-o, viata va deveni o bucurie, o celebrare de fiecare clipa, o nesfirsita feerie de lumini.

#244 Exista un singur fel de rugaciune: acela de a trai plin de recunostinta fata de intreaga existenta. Existenta ti-a dat o ocazie pe care nu ai cerut-o niciodata, pe care nu ai meritat-o niciodata, si pe care totusi o ai. Si ai inflorit in mii de flori, lasind in urma un parfum al gratitudinii.

#245 Actionati intr-un mod mai constient si va veti apropia din ce in ce mai mult de o calitate ce poate fi numita divina, si nu de o persoana numita Dumnezeu; nu de o persoana, ci de o calitate, de o esenta. Actionati in mod inconstient si va veti apropia nu de ceva ce poate fi personificat si numit diavol, ci de o anumita calitate a raului.

Mintea inconstienta alege cai gresite; mintea constienta le alege doar pe cele bune.

Si singura religie care poate exista este o arta de a transforma inconstienta mintii in constienta, astfel incit sa nu mai existe dualitatea constient-inconstient, ci numai lumina, o constiinta pura. Iar daca privim prin intermediul acestei constiinte pure, totul este divin.

#246 Fiti gata intotdeauna sa treceti de la cunoscut la necunoscut, indiferent de ce domeniu sau experienta ar fi vorba.

Este mai bine asa, si aceasta chiar daca necunoscutul se dovedeste a fi mai rau decit cunoscutul; nu acest lucru conteaza. Ceea ce are importanta este faptul de a face trecerea de la cunoscut la necunoscut, ceea ce conteaza este disponibilitatea de a realiza aceasta trecere. Iata ce este deosebit de pretios!

Repet: chiar daca traditia este la fel de pretioasa xa aurul, uitati-o. Alegeti noul, indiferent daca este din aur sau nu.

Ceea ce conteaza este alegerea voastra de a invata, de a experimenta, faptul de a accepta sa patrundeti in intuneric.

#247 Meditatia este singurul raspuns la toate problemele omului. Indiferent daca este vorba de frustrare, de descurajare, de tristete, de negasirea unui rost sau de angoasa; problemele sunt multe, solutia este insa una singura. Iar aceasta solutie este meditatia.

#248 In intreaga lume s-a incercat realizarea unei societati armonioase; toate incercarile au dat gres, pentru ca nimeni nu si-a pus intrebarea de ce societatea nu este armonioasa in mod natural.

Armonia este imposibila, deoarece fiecare individ este fragmentat in interior, iar aceasta fragmentare este proiectata asupra societatii. Si pina cind aceasta divizare interioara nu este dizolvata, realizarea proiectului utopic al unei societati armonioase ramine de neatins.

Singura cale de realizare a acestei utopii este aceea a cresterii luciditatii voastre, realizata simultan cu o descrestere a gradului vostru de inconstienta, pina cind nu mai ramine nimic inconstient; voi insiva sunteti o pura constiinta.

Cind veti realiza acest lucru, orice divizare va disparea.

#249 Este evident faptul ca in lume este nevoie de actiune si nu de absenta ei. Pentru a avea succes, este nevoie de actiune, nu de non-actiune. Pentru realizarea oricarei ambitii este nevoie de actiune. Intreaga lume si-a indreptat deci, incetul cu incetul atentia asupra aspectului activ.

Aspectul activ va crea insa tensiuni, va genera angoasa si tristete.

Chiar daca veti reusi sa atingeti tinta, veti realiza faptul ca nu ati atins in realitate nimic, ca v-ati pierdut pur si simplu timpul si v-ati irosit energia.

Partea activa a mintii voastre nu va poate lasa intr-o stare de tacere, intr-o stare de relaxare, liniste si concentrare. Acest fapt este cu neputinta pentru partea activa a mintii.

Numai partea inactiva va poate oferi un camin in care sa va odihniti, un adapost si o senzatie placuta ca nu mai este nimic de terminat; va simtiti bine asa cum sunteti, tinta a fost deja atinsa si nu mai este nevoie sa faceti nici cel mai mic efort.

#250 Lumea poate fi armonioasa numai daca meditatia este raspindita pretutindeni, iar fiintele umane ajung la constiinta de sine. Acesta va fi un mod de abordare cu totul nou.

Pina in prezent accentul a fost pus pe evolutie. Atentia a fost indreptata asupra societatii si structurii ei. Esecurile s-au tinut lant.

Acum atentia trebuie sa se indrepte asupra individului, asupra meditatiei si transformarii, iar nu asupra evolutiei.

Si nu este atit de dificil cum s-ar putea crede. Trebuie doar inteleasa valoarea meditatiei.

Este foarte usor, si milioane de oameni pot ajunge la o viata interioara nedivizata. Ei vor reprezenta primul grup uman armonios. Iar armonia, frumusetea, compasiunea si iubirea lor vor avea ecou in intreaga lume.

OSHO – “Viata este Acum si Aici” – partea a VI-a

#251 Omenirea este in pericol in fiecare clipa. Va fi o adevarata minune daca vom supravietui acestui sfirsit de secol.

#252 Este esential sa va dati seama ca adevarul nu poate proveni decit din propria voastra experienta. Nu exista nici o alta cale pentru a-l atinge.

Puteti avea iluzii din abundenta; tot felul de iluzii – de toate culorile, formele si marimile – orice doriti. Ele sunt la dispozitia voastra si vi se potrivesc perfect. Nu trebuie sa va potriviti cu ele; au ele grija sa vi se potriveasca.

Este foarte simplu; ele sunt facute pentru voi, vi se potrivesc perfect.Adevarul reprezinta insa cu totul altceva. Va trebui sa fiti pe masura lui. El nu accepta nici un fel de compromis. Trebuie sa va transformati in conformitate cu adevarul; trebuie sa treceti printr-o profunda transformare.

#253 Un om cu adevarat religios va transpune aceasta religiozitate in actiunile sale, in relatiile, in gindurile si sentimentele sale. El nu are nevoie de o biserica, de o sinagoga sau de un templu. El are nevoie de o claritate a viziunii, o tacere a inimii, o experienta a propriei sale fiinte; prin aceasta experienta el va realiza ca intreaga lume este divina,

ca tot ceea ce exista se gaseste la diferite nivele de evolutie, continind insa potentialul vietii si acela al constiintei.

#254 Mintea nu cunoaste cele trei aspecte ale timpului. Ea cunoaste numai doua: trecutul si viitorul. Prezentul este, pentru ea, inexistent. Ceea ce exista i se pare a fi inexistent, in timp ce inexistentul i se pare ca exista.Intregul efort este asadar indreptat asupra faptului de a iesi din minte, de a parasi ceea ce nu exista si a ramine in miezul existentei.

Cum poti ramine in prezent? – acesta este secretul meditatiei. In clipa in care ramii in prezent, iluminarea nu mai reprezinta decit o consecinta.

#255 Punctul de plecare al tuturor artelor a fost meditatia, insa ele au sfirsit prin a se indeparta de meditatie; aceasta este nenorocirea. Fiecare artist trebuie deci, indiferent de specificul artei sale, sa gaseasca o cale de intoarcere la meditatie. In realitate nu se intimpla deloc asa.

Dimpotriva, cea mai mare parte a artistilor, a muzicienilor, dansatorilor, poetilor, sculptorilor, in loc sa ajunga la meditatie, sfirsesc in nebunie, care este polul opus al meditatiei. Motivul este ca, la originile artei, intervalele, spatiile libere, erau mai importante decit cuvintele.Cu trecerea timpului insa, cuvintele au devenit mai importante decit

intervalele.

#256 Nici o fiinta umana meditativa nu s-a sinucis sau nu a innebunit vreodata; dimpotriva, a devenit tot mai echilibrata, tot mai armonioasa, ajungind pina la armonia cea mai deplina – non-mentalul.A ajunge la non-mental inseamna a atinge starea suprema. Nu exista nimic mai presus, deoarece non-mentalul este pace, este tacere, este beatitudine.Non-mentalul este divinul, este nemurirea, este eternitatea.

#257 Psihologia occidentala se invirte in jurul radacinilor. Ea nu a ajuns insa la frunze, la flori si la fructe. Nici nu se pune problema sa patrunda in domeniul non-mentalului; ea nu a fost in stare sa cuprinda totalitatea nici macar in domeniul mental. Iar daca nu cunoasteti intregul domeniu al mentalului, nu puteti face saltul in non-mental.

Non-mentalul este realizare.

Non-mentalul este iluminare.

Non-mentalul este eliberare.

#258 Oamenii de stiinta nu vor fi niciodata in stare sa inteleaga profunzimea abisala, intunecimea si tinutul misterios al propriei lor minti.

#259 Daca exista o singura stiinta, atunci nu poate exista decit o singura religie. Daca o singura stiinta este suficienta pentru a explora intreaga lume obiectiva, atunci o singura religie va fi suficienta pentru a explora lumea interioara a omului; iar acestei religii unice nu trebuie sa i se mai adauge nici un adjectiv: crestina, hindusa, taoista, etc.

La fel cum stiinta este pur si simplu stiinta, tot astfel religia este pur si simplu religie.De fapt, in ceea ce ma priveste, cred ca nu exista decit stiinta, aceasta avind doua dimensiuni: una dintre ele actioneaza in lumea exterioara, iar cealalta in lumea interioara. Putem deci sa renuntam la cuvintul “religie”.

Un principiu fundamental al stiintei este acela de a folosi un numar minim de ipoteze. Prin urmare, de ce sa folosim doua cuvinte? Un singur cuvint este suficient. Iar cuvintul “stiinta” este un cuvint frumos; el inseamna

“cunoastere”.

Faptul de a-l cunoaste pe celalalt reprezinta un aspect, iar a te cunoaste pe tine insuti reprezinta celalalt aspect; cuvintul “cunoastere” acopera insa ambele aspecte.

#260 Daca esti pregatit sa deschizi o noua poarta in fiinta ta, daca esti gata sa asculti din inima, atunci tot ceea ce spun eu devine atit de simplu incit nu este nevoie sa crezi; orice indoiala este pur si simplu exclusa. Este atit de simplu incit nu ai cum sa te indoiesti.

De aceea sunt impotriva credintei; motivul este acela ca intreaga mea invatatura nu se bazeaza pe nici o credinta. Ma pronunt in intregime in favoarea indoielii, deoarece invatatura mea este atit de simpla incit nu aveti cum sa va indoiti.

#261 Conditionarile noastre nu ne permit sa fim naturali. Suntem invatati inca de la inceput ca trebuie sa transcendem natura, ca faptul de a fi naturali este echivalent cu a face parte din regnul animal si ca – in consecinta – trebuie sa fim supranaturali.

Pare foarte logic. Toate religiile au la baza invatatura ca a fi om inseamna a transcende natura. Si ele au convins omenirea, timp de secole intregi, sa-si depaseasca propria natura.

Nimeni nu a reusit transcenderea naturii; singurul fapt care a reusit, a fost distrugerea frumusetii naturale a fiintei umane si a inocentei sale.

#262 Cind o persoana matura devine copil… exista o diferenta intre un copil obisnuit si o fiinta care a renascut. Copilul este inocent pentru ca este ignorant; inocenta omului matur redevenit copil are o valoare mult mai mare, deoarece ea nu este ignoranta, ci pura inteligenta.

#263 Inocenta singura devine ignoranta.Inteligenta singura se transforma in viclenie. Luate impreuna, ele nu sunt nici ignoranta, nici viclenie, ci pur si simplu o receptivitate, o dschidere… o inima capabila sa priveasca cu uimire chiar si cel mai nesemnificativ lucru.

Iar omul care experimenteaza aceasta stare de uimire este, pentru mine, singura fiinta cu adevarat religioasa. Prin intermediul acestei uimiri, el ajunge sa inteleaga ca existenta nu este numai materie; este imposibil sa fie astfel. Acest fapt nu reprezinta pentru el o simpla concluzie logica; nu este o banala credinta, ci o experienta autentica.O experienta atit de frumoasa si de misterioasa… o experienta inefabila, care contine o extraordinara inteligenta…Existenta nu este sireata. Existenta este simpla, este inocenta.

Prin urmare, daca o fiinta este capabila sa pastreze aceste doua calitati impreuna – inteligenta si inocenta – nu mai are nevoie de nimic altceva.

Aceste doua calitati o vor conduce spre telul ultim – realizarea de sine.

#264 As vrea sa va spun ca exista un singur lucru care certifica daca un maestru este autentic sau nu: prezenta sa.

Aceasta prezenta poate determina trezirea brusca a mintii voastre adormite; ea va poate inflacara. Va poate face sa infloriti in mii de petale, intr-o singura clipa. Iar aceasta clipa poate fi atit de imensa, incit are valoarea eternitatii.

Aceasta este singura cale de a experimenta faptul ca toate celelalte lucruri sunt pur si simplu lipsite de semnificatie.

#265 Mintea vede totul in alb sau negru, fara nici o nuanta intermediara: zi si noapte, viata si moarte, iubire si ura, fara ca intre ele sa existe ceva intermediar.

Mintea divizeaza, fragmenteaza, taie un lucru in doua realitati distincte, polare; ea le face atit de deosebite, incit pare cu neputinta sa existe o cale de reconciliere; nu se mai poate demonstra ca ele reprezinta de fapt una si aceeasi realitate.

Mintea se ocupa numai de cele doua aspecte polare ale aceleiasi realitati. Asa se intimpla mereu. Din punct de vedere logic este adevarat ca iubirea si ura sunt opuse, contradictorii, insa acest lucru nu este adevarat din punct de vedere existential. Iubirea se poate transforma in ura foarte usor; intre ele nu exista nici o bariera. Ura se poate transforma in iubire, asa cum valurile se transforma in alte valuri, fara ca intre ele sa existe vreo linie de demarcatie.

Faptul ca lumina si intunericul reprezinta doua realitati opuse, contradictorii, este inventia voastra. Dar nu este deloc adevarat!Intre ele nu exista nici un fel de opozitie. Putem spune cel mult ca lumina este mai putin intunecata, iar intunericul mai putin luminos. Insa trebuie sa folosim ceva care sugereaza numai o diferenta de nuanta, fara sa

le puna in contradictie.

#266 Putem vedea in fiecare zi cum viata trece in moarte intr-un mod atit de linistit, atit de tacut, fara sa faca nici un fel de zarva… Moartea este atit de tacuta incit nici nu ii puteti auzi pasii. Nu poate exista nici o contradictie. Iar cei ce stiu cu adevarat acest lucru, cunosc si faptul ca moartea trece apoi in noi forme de viata. Toate distinctiile sunt facute de

mintea omului; existenta este lipsita de asemenea distinctii.

De indata ce incepem sa gindim fara sa facem apel la distinctii, la dualitati, fara sa introducem o dihotomie, separarea din mintea noastra dispare. Nu ati fost fragmentati de nimeni altcineva, raspunderea va apartine in exclusivitate; acum puteti inlatura dualitatea, fragmentarea, si intreaga minte poate redeveni unitara.

#267 Gindurile reprezinta un substitut, ele apar numai atunci cind lipseste luciditatea.

#268 Trebuie sa va amintiti mereu acest lucru; cind experimentati ceva lipsit de polul sau opus, ati ajuns acasa.

Cit timp exista un pol opus, veti fi mereu fragmentati. Veti fi ca o minge ce se rostogoleste dintr-o parte in alta; uneori fericiti, alteori nefericiti, insa fara a va cunoaste pe voi insiva si fara a descoperi ceea ce exista dincolo de ceea ce va face fericiti sau nefericiti. Acesta este si motivul pentru care transpunerea in cuvinte este imposibila; cuvintele apartin lumii dualiste, altfel ele nu ar avea nici un sens.

Aceasta este insasi esenta limbajului; nu poate exista nici un cuvint care sa nu isi aiba opusul. Daca opusul nu exista, atunci cuvintul nu are nici un sens.

#269 Pentru mine intunericul este unul dintre cele mai mari mistere ale existentei; un mister mult mai profund decit lumina.

Cei ce se tem de intuneric nu vor fi niciodata in stare sa patrunda in propria lor fiinta. Se vor invirti in jurul ei, insa nu vor ajunge niciodata in ei insisi.

Iar acest interior reprezinta intunericul si nu lumina, deoarece lumina vine si pleaca; din clipa in care ai descoperit raza de intuneric din interiorul tau, ai descoperit ceva etern, indestructibil, ceva cu mult mai autentic decit viata pe care o cunosteai. Intunericul este substanta fundamentala pe care este cladita viata.

#270 Un koan reprezinta o enigma care nu poate fi descifrata; nu exista nici un mod de rezolvare. Este o strategie folosita pentru a obosi atit de mult partea activa a mintii, incit aceasta sa se prabuseasca epuizata.

In aceste clipe, atentia poate fi redirectionata foarte usor. Cum mentalul nu a reusit, atentia poate fi indreptata lesne catre non-mental.

#271 Misticii au numit meditatia “non-mental” caci, daca este numita “meditatie”, mintea o transforma din nou intr-un scop. Meditatia devine un lucru care trebuie dobindit. Nu are importanta daca aceasta tinta este iluminarea sau meditatia; ea ramine prezenta, impreuna cu perspectiva viitorului, iar prezentul este distrus.

Misticii, care au schimbat pentru prima data denumirea cuvintului “meditatie” in “non-mental”, au avut o intuitie extraordinara. Astfel, non-mentalul nu poate fi un scop in sine. Mentalul nu poate transforma non-mentalul intr-un scop. Ar fi pur si simplu absurd; cum ar fi posibil ca mentalul sa transforme starea non-mentala intr-un scop? Omul obisnuit isi va spune ca acest lucru nu este cu putinta, ca nu exista nimic mai presus de mental, ca de fapt nici nu exista o stare non-mentala.

Aceasta a fost o strategie pentru a nu va permite sa transformati non-mentalul intr-un scop. Foarte putine persoane au inteles ca aceasta este o strategie menita sa impiedice transformarea non-mentalului intr-un scop.

Fiti deci, din ce in ce mai mult, in aceasta stare de ne-gindire! Continuati sa indepartati amintirile si imaginatia, pentru a ajunge la puritatea clipei prezente. Atunci cind va cufundati mai adinc, cind sunteti in stare sa va mentineti in aceasta stare de ne-gindire, iluminarea se produce de la sine.

#272 La fel cum iubirea reprezinta o modalitate de a ajunge la incredere, tot astfel si increderea este un mijloc de a atinge un lucru mai inalt, pentru care nu exista nici un cuvint, in nici o limba. Este o experienta. Nu se pune problema iubirii sau a neincrederii, ci a unui lucru care nu poate fi cunoscut de minte.

Iubirea si increderea va ajuta sa atingeti acest nivel.

Amintiti-va asadar ca ele nu reprezinta altceva decit modalitati pentru a ajunge la ceva ce nu poate fi numit. Insa,deodata, cind increderea este totala, puteti avea o viziune fugara.Este ceva mai presus de voi insiva; voi insiva dispareti, pur si simplu.

#273 Adevarul nu poate fi formulat; prin urmare, tot ceea ce este formulat reprezinta o frumoasa minciuna; frumoasa, deoarece ea poate conduce la adevar.

Eu diferentiez minciunile in frumoase si urite; urite – care te indeparteaza de adevar, si frumoase – care te apropie de el. Calitatea lor este insa aceeasi; si unele si altele sunt minciuni.Insa minciunile frumoase sunt eficiente; ele impartasesc ceva din savoarea adevarului.

#274 Adevarata savoare a vietii se gaseste inlauntrul vostru. Puteti sa va intoarceti spre voi insiva, puteti sa priviti in interiorul vostru chiar acum. Nu este nevoie de nici o adorare, de nici o rugaciune. Trebuie doar sa intreprindeti acea calatorie tacuta spre fiinta voastra.

Numesc aceasta “meditatie”: o peregrinare catre propria voastra fiinta. Iar in momentul in care va gasiti propriul centru, ati gasit centrul intregii existente.

#275 Extremistul este intotdeauna un egoist.

#276 In anumite momente sunteti mai constienti, in altele mai putin constienti. Se poate crea prin urmare o situatie in care sa fiti din ce in ce mai constienti. De aceea, atentia a devenit un fundament pentru meditatie. Si odata cu faptul de a fi constienti, gindurile dispar.

Atunci cind esti pe deplin constient nu mai ai nici un gind, iar timpul se opreste dintr-o data.

#277 Cum ati putea sa ajungeti la o moarte fireasca daca traiti o viata nefireasca? Existenta omului este cel mai mare experiment.

Numai in acest univers vast, infinit, numai pe acest pamint a fost posibila aparitia unei umanitati care sa aiba potentialul de a deveni pe deplin constienta.

Existenta asteapta mult de la voi.

Lasă un răspuns

Please log in using one of these methods to post your comment:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Schimbă )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Schimbă )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Schimbă )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Schimbă )

Connecting to %s