Curs II – Concepte in bioenergie – Anatomia energetica


VINDECAREA PRIN BIOENERGIE

Vindecarea pranica sau prin bioenergie provine din orient, este un sistem practic, simplu si eficient. Vindecarea pranică în comparaţie cu alte tipuri de terapie energetică este o formă de terapie mai cuprinzătoare şi înglobează tratamente mai particularizate decât celelalte două sisteme mai noi, Reiki şi Atingerea terapeutică, şi este mai uşor de învăţat şi de aplicat decât vechile şi formalele sisteme chinezeşti, respectiv Acupunctura şi Qi gong. In plus, ea cuprinde tehnici ce nu se prea găsesc în alte sisteme de terapie energetică, cum ar fi utilizarea în detaliu a pranelor cromatice şi practica igienei energetice.
Ca şi Reiki şi atingerea terapeutică, vindecarea pranică îi învaţă pe practicanţi să perceapă perturbaţiile din aură,  însă versiunea vindecării pranice a tehnicii bazate pe simţul tactil, numită scanare, este mult mai explicită şi mai precisă. De exemplu, vindecarea pranică avansează câteva exerciţii simple care să-i ajute pe cursanţi să-şi deschidă şi să-şi sensibilizeze chakrele sau centrii vitali, prin palme. Vindecătorii pranici vor putea astfel să detecteze atât congestia (un blocaj energetic), cât şi epuizarea (o deficienţă de energie) în timp ce-şi trec mâinile peste corpul unui pacient. Vindecarea mai cuprinde şi alte două tehnici ale mâinilor, măturarea (o curăţare manuală a congestiei sau energiei impure) şi energizarea (consolidarea zonelor cu deficienţe pranice). Reiki nu are o tehnică de măturare similară, iar netezirea căilor energetice în atingerea terapeutică este similară, dar nu la fel de eficientă ca măturarea. Netezirea se aseamănă cu ceea ce în vindecarea pranică poartă numele de măturare distributivă, respectiv folosirea mâinilor pentru a transfera cu blândeţe energia de la o zonă la alta. Măturarea din vindecarea pranică care oferă însă o eliminare mai concentrată, mai completă a congestiei energetice, în primul rând pentru că vindecătorii pot folosi diferite tipuri de mişcări ale mâinii pentru această tehnică, în funcţie de zonă şi de „încăpăţânarea” blocajului energetic.
Energizarea este mai detaliată în vindecarea prin atingerea terapeutică, deşi se poate învăţa mai uşor. In acest caz terapeutii (vindecatorii) direcţionează energia în corpul pacientului, având ca ţintă rudimentară zonele în care pacientul simte disconfort sau perturbări energetice. Cu toate acestea, în vindecarea pranică există o secvenţă specifică de purificare şi energizare a anumitor părţi ale corpului şi a anumitor chakre, în cazul fiecărei probleme specifice de sănătate, aşa că prana este folosită cu un efect maxim de vindecare.
Cu toate că se bazează pe nişte principii ce susţin acupunctura şi qi gong, vindecarea pranică este mai uşor de învăţat şi de folosit. Ca şi în acupunctura, vindecarea pranică lucrează cu meridianele; deosebirea dintre cele două este că ultima se concentrează numai pe meridianele cele mai mari, de-a lungul cărora se situează chakrele majore. Există sute de alte meridiane mai mici ce se întretaie în corp, însă prin efectuarea unei şedinţe energetice pe meridianele mari – care le alimenteaza pe cele mici – vindecătorii pranici pot atinge rezultate mai eficiente într-o perioadă mult mai scurtă de timp. Şi, bineînţeles, vindecătorii pranici, sau terapeutii in bioenergie, spre deosebire de practicanţii de acupunctura, nu trebuie să studieze ani de zile pentru a învăţa zonele şi traseele meridianelor mici şi organele şi părţile corpului pe care le energizează.
Seturile de exerciţii fizice şi de respiraţie au fost dezvoltate, cu multe secole în urmă, de călugării chinezi, atât în scopul adăugării unor noi laturi dezvoltării lor spirituale şi instruirii în artele marţiale, cât şi pentru a face vindecarea fizică mai uşoară. In vindecarea prin bioenergie folosim generarea de energie, pentru vindecare externă. Cursanţilor li se predau tehnici puternice care îi ajută să preia energie din afara corpului lor, pe care o proiectează apoi în zone deficiente, pentru a le vindeca. Astfel, vindecătorii pranici nu trebuie să se îngrijoreze că li se „consuma” bateria şi nici nu trebuie să petreacă ani de zile învăţând şi practicând exerciţii fizice complexe şi modele de respiraţie pentru a ajunge la nivelul intern de energie necesar unei vindecări eficiente.
In sfârşit, ceea ce lipseşte din aproape toate sistemele de terapie energetică sunt cele două pietre de temelie ale vindecării pranice: folosirea metodică a pranelor cromatice, ce oferă un punct de reper şi accelerează în mare măsură procesul de vindecare, şi igiena energetică, adică reguli şi practici pentru a evita infectarea energiei şi pentru a menţine curate şi suficiente resursele personale de energie ale practicantului.

Anatomia ta energetică

Vindecarea prin bioenergie ne învaţă că bolile şi problemele de sănătate provin din perturbaţiile fluxului energetic (printr-o reţea de centrii ai forţei, pasaje şi câmpuri energetice care interpenetrează) numit anatomie energetică. Anatomia energetică, numită şi energia corpului sau pur şi simplu aură, este un nor tridimensional de prana ce porneşte din corpul fizic şi se propagă în afară, în toate direcţiile, formând un contur imprecis în jurul corpului.

Anatomia energetică are cinci componente principale:
1. chakrele sau centrii de forţă ai corpului, transformatorii care preiau şi distribuie energia ;
2. meridianele – canalele de energie ale corpului prin care hrana circulă la chakre şi de acolo la organele şi părţile corpului din vecinătate;
3. aura interioară – un strat interior de prana ce porneşte din corp şi se propagă la aproximativ 15 cm în afara corpului, la un adult sănătos;
4. aura exterioară – un strat exterior de prana, ce porneşte tot din interiorul corpului şi se propagă la câţiva metri de aura interioară, la un adult sănătos. Aura exterioară păstrează energia corpului în interior;
5. aura sănătăţii – o aglomerare de raze lungi de 60 cm ce iradiază din porii corpului. La o persoană sănătoasă, razele de sănătate sunt drepte şi bine definite, în timp ce la o persoană bolnavă ele sunt îndoite sau fade.
Aurele sunt concentrice, asemănătoare cu straturile unei cepe, trei aure fiind aşezate una în cealaltă.
Anatomia ta energetică are patru funcţii principale:
1. de a absorbi, distribui şi energiza corpul fizic cu prana;
2. de a servi ca şablon sau model pentru corpul fizic;
3. de a controla, prin intermediul chakrelor, reglarea adecvata a pranei în corpul fizic;

4. de a servi, în primul rând prin intermediul razelor de sănătate şi al aurei, ca un scut protector pentru corpul fizic, împotriva contaminării energiei.
Să analizăm fiecare componentă în parte.
Chakrele se afla in corpul eteric.
Anatomia ta energetică prezintă trei tipuri de chakre: chakre majore, care au până la 8-10 cm diametru; chakre minore, care au între 3 şi 5 cm diametru, şi mini-chakre, care au mai puţin de 2,5 cm diametru. (Notă: Toate dimensiunile sunt valabile în cazul unui adult sănătos.)
Există 11 chakre majore, trei – a inimii, a plexului solar şi a splinei -având o dimensiune frontală şi una dorsală. Astfel, adunând dimensiunile frontale şi dorsale ale chakrelor inimii, plexului solar şi a splinei, vei lucra cu un total de 14 centri energetici majori.

Pornind de la vârful capului şi continuând în jos, pe partea frontală a corpului, prin picioare şi după aceea prin partea dorsală a corpului, chakrele majore sunt: chakra creştetului, chakra frunţii, ajna (sau chakra zonei unde se împreunează sprâncenele), chakra gâtului, chakra frontală a inimii, chakra frontală a plexului solar, chakra frontală a splinei, chakra ombilicală, chakra sexului, a bazinului, meng mein (sau chakra rinichilor) şi chakra dorsală a inimii.
Chakrele minore şi mini-chakrele sunt localizate prin tot corpul, în maxilarul inferior, în mâini, tălpi, braţe şi picioare. Din cauză că cele mai serioase probleme de sănătate se pot trata numai prin lucrul cu chakrele majore, cursul de faţă nu analizează în detaliu chakrele minore şi mini-chakrele (deşi face scurte referiri la ele prin intermediul unor remedii prezentate în capitolul 13). Iată o descriere sumară a fiecărei chakre majore:
Chakra creştetului este localizată în vârful cutiei craniene, energizând şi controlând creierul şi glanda pineală. Este, de asemenea, unul dintre cele mai importante puncte de acces al pranei în corp, deoarece prana ce intră prin creştet energizează tot corpul.
Chakra frunţii se găseşte în centrul frunţii, energizând şi controlând sistemul nervos.
Chakra ajna se află între sprâncene, energizând şi controlând glanda pituitară şi sistemul endocrin. Are importanţă şi pentru că este sediul puterii de voinţă şi al proceselor de gândire conştientă.
Chakra gâtului este localizată la mărul lui Adam şi controlează gâtul, traheea, laringele, esofagul, glanda tiroidă şi sistemul limfatic. Ea mai este legată de chakra sexului, fiind centrul superior al creativităţii, în timp ce chakra sexului este centrul inferior al creativităţii.
Chakra inimii se află în centrul pieptului şi are două dimensiuni: o chakra frontală şi una dorsală. Chakra frontală a inimii este localizată chiar sub stern. Cea dorsală se găseşte pe coloana vertebrală, între omoplaţi, chiar în dreptul chakrei frontale a inimii. Chakra inimii controlează inima, plămânii şi timusul.
Chakra plexului solar are o dimensiune frontală şi una dorsală.
Chakra frontală a plexului solar se află în partea moale de sub stern sau coşul pieptului şi controlează stomacul, pancreasul, intestinele şi diafragma. Chakra dorsală se găseşte pe coloana vertebrală, chiar în dreptul celei frontale. Chakrele plexului solar reprezintă sediul tuturor emoţiilor noastre. Chakra frontală a plexului solar controlează emoţiile pe care le manifestăm – de exemplu, furia. Cea dorsală controlează emoţiile pe care ni le reprimăm – de exemplu, anumite temeri ascunse. Datorită legăturii ei cu emoţiile şi faptului că se găseşte aproape de inimă, chakra controlează inima, plămânii şi timusul, chakra frontală a plexului solar mai are o legătură energetică şi de sănătate cu chakra inimii şi cu inima.
Chakra splinei, ca şi cele a inimii şi a plexului solar, are o dimensiune frontală şi una dorsală. Chakra frontală a splinei se găseşte lângă prima coastă de jos din partea stângă (coasta flotantă). Chakra dorsală a splinei se găseşte în spate, chiar în dreptul celei frontale. Chakra splinei este importantă deoarece atrage prana, o asimilează şi o distribuie tuturor celorlalte chakre.
Chakra ombilicală se află la ombilic şi este unul dintre principalii centrii energetici ai corpului. Ea controlează intestinul gros şi intestinul subţire şi afectează naşterea, în multe sisteme orientale, mai ales în cele care provin din învăţămintele taoiste, practicanţii sunt instruiţi să se concencentreze în timpul meditaţiei pe chakra ombilicală, pentru a acumula energie.
Chakra meng mein sau „poarta vieţii”, se află la spate, între rinichi, chiar în dreptul chakrei ombilicale. Ea este un important centru energetic, deoarece acţionează ca o staţie de pompare a energiei provenind de la chakra bazinului. Controlează rinichii, glandele suprarenale şi tractul urinar superior, precum şi tensiunea sanguină.
Chakra sexului este localizată în spatele osului pubian. La bărbaţi se află în spatele bazei penisului; la femei, în spatele punctului G. Chakra sexului controlează organele pelviene, incluzând vezica urinară, prostata (la bărbaţi), uterul şi ovarele (la femei) şi organele sexuale.
Chakra bazinului este localizată la baza coloanei vertebrale, respectiv la osul codai sau coccis. Controlează oasele, muşchii, ţesuturile moi şi producerea sângelui, precum şi glandele suprarenale. De asemenea, controlează vitalitatea generală a corpului şi nivelul energiei.
Unele forme de yoga, precum şi sisteme energetice sau de meditaţie ce se axează în primul rând pe dezvoltarea spirituală menţionează doar şapte chakre. Ele sunt de obicei chakra bazinului, a splinei, ombilicală, a inimii, a gâtului, ajna şi chakra creştetului. Un sistem bazat pe şapte chakre ar putea fi eficient numai pentru dezvoltarea spirituală, însă este inadecvat vindecării fizice deoarece omite nişte chakre importante ce controlează şi energizează părţi-cheie ale corpului – de exemplu chakra frontală şi cea dorsală a plexului solar, chakra sexului şi meng mein. In plus, un astfel de sistem nu recunoaşte dimensiunea frontală şi cea dorsală a chakrei inimii şi a splinei..

Recapitulare:

Chakra
Localizare
Funcţii, organe corespondente
Boli

1. Chakra CREŞTETULUI
creştetul capuilui, creier şi glanda pineală. Blocajul ei produce boli ce afectează glanda pineală şi creierul, atat fizic cât şi psihologic;

2. Chakre FRUNTII
centrul frunţii, sub breton
sistemul nervos şi glanda pineală. Blocajul ei produce: pierderea memoriei, paralizie, epilepsie;

3. Chakra AJNA
între sprâncene
glanda pituitară şi glandele endocrine si controleaza celelalte chakre majore
Boli:cancer, alergie, astm şi boli ale glandelor endocrine;

4. Chakra GÂTULUI
centrul gâtului
gât, glanda tiroidă şi paratiroidă
Boli ale gâtului, cum ar fi guşa, dureri în gât, astm;

5. Chakra INIMII a) frontală si b) dorsală
Situata in centrul pieptului, stern sau coşul pieptului pe coloana vertebrală, în dreptul chakrei frontale a inimii.
inimă, timus şi sistemul circulator
plămâni şi, într-o măsură mai mică, inima
Boli: afecţiuni cardiace şi vasculare probleme pulmonare;

6. Chakra PLEXULUI SOLAR
a) frontală
situata în zona plexului solar, zona scobiturii de sub stern.
Acţionează ca un centru de colectare a energiei; de asemenea, controlează încălzirea şi răcirea corpului pancreas, ficat, intestinul gros şi intestinul subţire, apendice, stomac (atât chakra frontală, cât şi cea dorsală a plexului solar). Boli:  nivel ridicat al colesterolului, diabet, ulcer, hepatită, artrită reumatică, afecţiuni ale inimii şi alte boli ce afectează aceste organe;

b) dorsală
pe coloana vertebrală, în dreptul chakrei frontale a plexului solar;

7. Chakra SPLINEI a) frontală
în partea stângă a abdomenului, între chakra frontală a plexului solar şi ombilic;

b) dorsală – pe partea din mijloc a ultimei coaste stângi în spate, chiar în dreptul chakrei frontale a splinei.
Chakra splinei este cel mai important punct de intrare a pranei (aerului); energizează alte chakre majore şi întregul corp
aceleaşi ca şi chakra frontală a splinei (atât chakra frontală, cât şi cea dorsală a splinei). Boli: vitalitate scăzută, slăbiciune a corpului şi boli de sânge, tulburări ale sistemului imunitar

8. Chakra OMBILICALĂ
ombilic
intestinul gros şi intestinul subţire
Boli: constipaţie, dificultăţi la naştere, apendicită, vitalitate scăzută, alte boli ale intestinelor

9. Chakra MENG MEIN sau rinichilor se aflaîn spatele ombilicului,
rinichi, glande suprarenale; energizează alte organe interne; tensiunea sanguină.
Boli: probleme cu rinichii, vitalitate scăzută, hipertensiune şi probleme ale spatelui;

10. Chakra SEXULUI
in spatele osului pubian
organele sexuale, vezica urinară şi picioare; centrul creativ inferior sau fizic
Boli: probleme ale organelor sexuale şi ale vezicii urinare;

11. Chakra BAZINULUI
la baza coloanei vertebrale
glandele suprarenale şi organele sexuale; energizează corpul fizic – oase, muşchi, sânge şi organele interne; afectează starea generală a corpului, temperatura şi creşterea la sugari şi copii; centrul autoconservării.
Boli: cancer, leucemie, vitalitate scăzută, alergie, astm, afecţiuni sexuale, probleme ale spatelui, boli de sânge, tulburări de creştere.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s