CAPACITATILE TALE DE AUTOVIDECARE
In timp ce medicina tradiţională şi-a manifestat scepticismul şi chiar dezaprobarea faţă de principiile terapiei energetice, unii cercetători în domeniul medicinei au făcut experimente ce vin în sprijinul ei. Dr. Robert Becker, chirurg ortoped la Universitatea din New York, a făcut o serie de investigaţii interesante ale capacităţii de regenerare a formelor de viaţă simple, mai puţin evoluate, investigaţii ce susţin cu putere noţiunea de model energetic sau şablon. Becker citează lucrarea savantului suedez Abraham Trembley, care a găsit câteva specii de polipi ce se regenerează dacă sunt tăiaţi în bucăţi, atâta timp cât bucăţile respective conţin o porţiune din „tulpina” sau corpul central.
Becker mai face referinţe vaste la experimentele lui Lazzaro Spallanzani, un preot italian care a demonstrat că unei salamandre îi creşte din nou coada sau un membru dacă sunt tăiate. Becker arată că, dacă şi coada, şi membrul salamandrei sunt înlăturate, se pot lua câteva celule din coadă care, mutate în zona membrului tăiat, se vor regenera într-un membru nou. Inaintea acestor experimente se credea că celulele cozii erau diferenţiate – codul lor genetic era programat astfel încât ele să formeze o coadă, însă experimentele arată că celulele cozii salamandrei se pot dediferenţia (pot deveni celule generale) şi apoi rediferenţia în celule cu un cod diferit (de a forma un membru), în corpul salamandrei, o anumită forţă sau conştiinţă a celulelor ei a ştiut cumva să facă celulele respective să formeze un membru, chiar dacă celulele care fuseseră plasate în zona membrului retezat fuseseră programate deja să formeze o coadă, în conformitate cu gândirea ştiinţifică tradiţională, este puţin probabil să se întâmple aşa ceva. Becker face comparaţia cu o grămadă de cărămizi care se rearanjează în mod spontan, formând o clădire cu o structură completă din oţel, ferestre şi acoperiş!
Becker mai citează şi alte exemple de regenerare. Tritonul îşi poate regenera un ochi, cu tot cu nerv optic, în aproximativ 40 de zile. Caraşii aurii şi salamandrele îşi pot regenera fibrele spinale. Chiar şi oamenii au o oarecare capacitate de regenerare. Ficatul uman poate înlocui porţiuni ce s-au pierdut din cauza unor răni, prin ceea ce medicina numeşte hipertrofie compensatorie. Rănirea sau disfuncţionalitatea unui rinichi duce deseori la mărirea celuilalt.
Becker notează faptul că regenerarea devine mai dificilă pe măsură ce eşti tot mai sus pe scara evoluţiei, implicaţiile ei fiind totuşi semnificative:
1. viaţa se poate vindeca singură;
2. există o capacitate de autoregenerare;
3. există o forţă a regenerării şi o inteligenţă ce o poate direcţiona;
4. există un model energetic mai vast ce îndrumă celulele să crească şi să se regenereze.
Cea mai adecvata metoda de regenerare a organismului uman este hipnoza.
Legile de bază ale autovindecării energetice
Iată principiile de bază privitoare la folosirea energiei în autovindecare. Aceste legi simple fundamentează lucrul cu energia şi vindecarea.
1. Atunci când energia circulă cum trebuie prin corp, ai o sănătate bună. Este cel mai important adevăr despre prana, corp, minte şi sănătate. Dacă aura e curată, meridianele sunt neobstrucţionate iar chakrele sunt echilibrate şi într-o stare bună de funcţionare, corpul este sănătos pe plan fizic şi mental.
2. Atunci când în corp există o perturbare energetică, se creează o stare de boală. Acesta este un corolar al primei legi. Atunci când energia corpului este obstrucţionată în vreun fel, când este împiedicata să circule normal prin meridiane, spre şi dinspre chakre şi organe, apare o problemă de sănătate (sau este pe cale să apară).
Există două tipuri de perturbări energetice : congestia, care este o acumulare de prana în exces sau de prana impură, şi epuizarea, adică o deficienţă de prana. Perturbarile energetice pot fi generale (au loc în toată aura) sau locale (se manifestă într-o anumită zonă, chakra sau meridian). Pentru a se reveni la o stare de sănătate a corpului, perturbările energetice trebuie tratate.
3. Poţi detecta, spori şi dirija rezervele de prana ale corpului pentru a-ţi îmbunătăţi sănătatea – asta dacă eşti corect instruit.
Energia este o forţă vie; ea are conştiinţă. Poate fi acumulată şi controlată în mod conştient. Există o zicală „Energia ascultă de gând” : prana va merge acolo unde vrei tu. Cursul de faţă îţi oferă instruirea corectă pentru acumularea unui surplus de prana şi direcţionarea sa în scopul îmbunătăţirii sănătăţii tale.
4. Corpul tinde întotdeauna spre homeostază. Cuvântul „homeo-stază” provine din limba greacă şi desemnează o stare de stabilitate sau calm între grupuri sau între elementele unui organism, ce sunt diferite dar depind unele de altele. Şi corpul tinde spre un nivel energetic echilibrat. De ce? Pentru că starea de echilibru, respectiv de sănătate, este starea noastră naturală. Corpul nostru are o tendinţă înnăscută spre sănătate.
5. Bolile se manifestă în corpul energetic înainte de a se manifesta în corpul fizic. Corpul energetic este model sau şablon pentru corpul fizic. El îl înconjoară şi îl pătrunde. Astfel, problemele de sănătate se manifestă mai întâi ca neregularităţi sau perturbări în corpul energetic înainte de a deveni simptome sau adevărate probleme de sănătate ale corpului fizic. Tratând problemele la nivel energetic, vei vindeca trupul fizic. Mai mult, prin exerciţii regulate de generare a energiei şi paşi radicali în menţinerea curăţeniei corpului energetic, vei da o mână de ajutor la prevenirea afecţiunilor şi la diminuarea efectelor lor în cazul în care se manifestă fizic.
6. Vindecarea se manifestă în corpul energetic înainte de a se face simţită în corpul fizic. Atunci când aura este vindecată energetic, deseori pot apărea rezultate spectaculoase şi foarte rapide în corpul fizic. Cu toate acestea, poate să apară şi un mic decalaj de timp până ce vindecarea se manifestă în corpul fizic. Durata acestui decalaj depinde de factori precum experienţa şi priceperea vindecătorului, complexitatea şi gravitatea problemei de sănătate şi nivelul energetic de moment al persoanei afectate.
7. Principala cauză a perturbărilor energetice ce se fac vinovate de o multitudine de afecţiuni fizice o constituie deseori gândurile şi emoţiile negative acumulate în corp. Gândurile, emoţiile, concepţiile şi amintirile conţin energie reală ce se acumulează inconştient în corpul fizic. (Gândeşte-te: cum îţi dai seama că eşti nervos, supărat sau speriat? Nu printr-o conştientizare de natură intelectuala. Ci doar din cauză că simţi o manifestare fizică în corp – de exemplu, un spasm al stomacului, gât încordat, bătăi accelerate ale inimii, nevoia subită de a merge la toaletă, transpiraţie abundenta etc.) Emoţiile negative în sine nu provoacă probleme; de vină este împotrivirea noastră de a le simţi şi de a le elibera energia într-un mod constructiv. Atunci când te fereşti să simţi emoţii negative şi să ai concepţii negative, musculatura corpului tău se contractă în plan fizic şi le păstrează acolo. Ţinute cu încăpăţânare în corp o perioadă de timp, emoţiile negative, conceptiile limitative şi amintirile traumatice formează piedici şi perturbări energetice care duc la probleme de sănătate fizică. Bineînţeles, sănătatea ta poate fi afectată atât de factori externi, precum bacteriile şi viruşii, cât şi de alternative nepotrivite de viaţă, obiceiuri proaste şi accidente, însă multe probleme de sănătate rezultă dintr-o perturbare energetică provocată în cele din urmă de subconştientul ce ţine prizoniere în corp emoţii negative sau convingeri limitative.
Cursul de faţă face autovindecarea mai uşoară prin intermediul celor şase paşi ce te ajută să-ţi echilibrezi aura, să-ţi măreşti cantitatea de energie şi să înlături anumite probleme de sănătate cu ajutorul unor remedii energetice specifice. Pe măsură ce vei parcurge cei şase paşi, nu confunda simplitatea lor cu o lipsă de rafinament sau de eficacitate. Precum sistemul binar de comunicare al calculatorului – o serie de zero şi unu -, ce pare simplu dar poartă în el o complexitate şi o inteligenţă incredibile, cei şase paşi spre autovindecare sunt uşor de învăţat şi de pus în aplicare tocmai datorită faptului că au fost extraşi din multe şi puternice sisteme şi tehnologii de vindecare energetică. Tubeneficiezi de cele mai importante practici şi tehnici de vindecare, astfel încât să le tratezi cu o pregătire minimă şi cu eficienţă maximă. Vrem să-ţi petreci timpul vindecându-te rapid şi corect, nu studiind teorii kilometrice. Cei şase paşi sunt:
1. Inlăturarea emoţiilor negative şi a concepţiilor limitative. Aici intră şi câteva tehnici de înlăturare a emoţiilor negative, a temerilor, amintirilor traumatice, fobiilor, neliniştilor şi concepţiilor limitative din corp, acolo unde ele blochează fluxul de prana. Acestea trebuie înlăturate pentru recuperarea echilibrului energetic.
2. Respiraţia pranică. Este o tehnică optimă de respiraţie, cu rezultate benefice pentru sănătatea fiziologică şi energetică, printre care se numără o circulaţie îmbunătăţită, efort minim al inimii, un sistem imunitar mai bun şi, cel mai important, capacitatea de a atrage cantităţi sporite de prana pentru energizare generală şi autovindecarea anumitor zone.
3. Manipularea energiei. Sunt trei tehnici unice de vindecare pranica. Ele cuprind scanarea, metoda prin care îţi foloseşti mâinile pentru detectarea tulburărilor energetice; măturarea, tehnica de curăţare manuală a pranei impure sau congestionate; şi energizarea, procesul de atragere a pranei şi de suplimentare a zonelor deficiente.
4. Igiena energetică, adică practica de menţinere a corpului energetic cât mai curat şi încărcat posibil prin ordonarea emoţională, recomandari legate de regim, exerciţii fizice speciale, practici de respiraţie, meditaţie, un mediu energetic curat acasă şi la serviciu şi utilizarea adecvată a sării ca remediu de curăţare.
5. Meditaţia. Ajută la calmarea minţii, corpului şi intensifică fluxul de energie vindecătoare şi de curăţare, în curs sunt incluse două meditaţii: prima este meditaţia pentru înţelegere; cealaltă este „Meditaţia la Inimile Gemene”, o meditatie la pace şi dragoste.
6. Exerciţii de generare a energiei. Cele două tipuri de exerciţii, exerciţiile tibetane de yoga modificate şi exerciţiile mental-fizice modificate, te ajută să atragi şi să generezi mari cantităţi de prana din cea mai rafinată.
Principala cauză a multor probleme de sănătate şi despre cum eforturile pe care le face mintea ta pentru a te proteja agravează uneori problemele respective.
Daca acumulăm frecvent emoţii negative în corp, emoţiile pot provoca probleme fizice, printre care şi tulburări funcţionale.
Şaptezeci la sută din vizitele la doctorul de familie urmează modelul de mai sus, pacienţii căutând un tratament pentru probleme greu de diagnosticat, numite tulburări funcţionale – afecţiuni ce provoacă simptome reale şi perceptibile, dar care nu au nici o cauză detectabilă din punct de vedere medical: nici un virus, bacterie, tumoare, masă sau anormalitate structurală. Printre tulburările funcţionale se numără colita spastică .
incontinenţa urinară, dureri pelviene la femei ş.a.m.d. Ele sunt numite „funcţionale” deoarece, în ciuda absenţei vreunei patologii perceptibile, funcţionarea corpului este întreruptă. Chiar dacă nu există vreo cauză aparentă a simptomelor, oamenii cu tulburări funcţionale suferă de dureri grave şi au o stare de disconfort. Migrenele zdrobitoare pot împiedica o persoană să ducă o viaţă normală; tulburările gastrointestinale cronice o pot împiedica să consume o varietate de mâncăruri; durerile de spate o ţin la pat, iar uneori nevoia incontrolabilă şi câteodată jenantă de a merge la toaletă poate avea loc în momente nepotrivite sau dificile.
Chiar dacă prescriu de bunăvoie medicamente în scopul controlării unor astfel de simptome, mulţi doctori consideră că persoanele cu tulburări funcţionale exagerează cu plângerile lor sau sunt stresate, deprimate ori neliniştite. Cu alte cuvinte, doctorii în cauză cred că astfel de afecţiuni sunt „rodul imaginaţiei pacientului”.
Tulburările funcţionale şi multe probleme de sănătate sunt rodul imaginaţiei noastre, pentru că imaginaţia noastră – sau, mai bine zis, mintea noastră – se găseşte de fapt în tot corpul. Mintea nu poate fi separată de trup, aşa că, dacă avem o problemă de sănătate în imaginaţie minte, avem una şi în corp. Iată esenţa legăturii dintre minte şi corp,referitoare la o înţelegere diferită, mai profundă a tulburării din „imaginaţia pacientului”.
Legătura dintre minte şi corp
Există dovezi certe ale faptului că acceptăm intuitiv legătura dintre minte şi corp. De exemplu, spunem „ai să te îmbolnăveşti de atâtea griji” sau „eram atât de stresat că nu am putut să dorm”, ambele demonstrând convingerea că mintea poate produce un efect fizic asupra corpului. Chiar şi doctorul, recomandând un medicament despre care ştie că va înlătura simptomele unei afecţiuni cauzate de stres, recunoaşte că persoana respectivă îşi imaginează că e bolnavă.
Cercetările în domeniul medicinei oferă dovezi ştiinţifice mai puternice ale faptului că legătura dintre minte şi corp nu este doar intuitivă, ci şi fiziologică. Cele mai convingătoare date provin de la dr. Candace Pert, psihoneuroimunolog care a studiat efectele minţii şi emoţiilor asupra sănătăţii. Cercetările dr. Pert s-au concentrat pe substanţele biochimice şi numite „neuropeptide” sau hormonii sanatatii despre care s-a descoperit că ar fi „molecule-mesager” ce duc semnalele sau comenzile de la creier spre fiecare celulă din corp. Dr. Pert a descoperit că neuropeptidele acţionează ca nişte chei ce se potrivesc în încuietori, respectiv zone de pe celule numite receptori. S-a demonstrat că receptorii acoperă suprafaţa tuturor celulelor din corp, inclusiv cele ale sistemului imunitar, ale sistemului endocrin şi ale părţilor corpului controlate de sistemul nervos vegetativ (SNV). SNV reglează multe funcţii ale corpului nostru ce au loc involuntar, cum ar fi: pulsul, respiraţia, transpiraţia, digestia, circulaţia sângelui etc. Neuropeptidele ne ajută să desfăşurăm procesele involuntare din corp. Ele duc mesaje ce spun celulelor pulmonare să inspire şi să expire, celulelor din glandele suprarenale să producă adrenalină ş.a.m.d.
Conform cercetărilor dr. Pert, neuropeptidele duc şi comenzi pentru emoţiile noastre. Astfel, dacă cineva e fericit, trist sau furios, o anumită neuropeptidă ar duce acel sentiment prin tot corpul. Deşi nu s-a conceput încă un experiment hotărâtor care să identifice într-un mod ştiinţific riguros care neuropeptidă duce cu ea o anumită emoţie, dr. Pert afirmă cu încredere că neuropeptidele sunt „elemente biochimice de legătură ale emoţiilor”. Dr. Pert mai susţine că sistemul de molecule-mesager şi receptori reprezintă o „reţea psihosomatică de comunicaţie”, adică legătura fiziologică dintre minte, emoţii şi corp. Moleculele-mesager sunt de fapt, după spusele ei, „sucul chakrei”. „Substanţele chimice care fac legătura dintre emoţii şi receptorii acestora se găsesc în fiecare celulă din corp.”
Astfel, medicina modernă demonstrează în mod ştiinţific ceea ce noi cunoaştem intuitiv, şi anume că mintea este prezentă în tot corpul.
Subconştientul
Nu avem, totuşi, o singură minte prezentă în corp. Avem de fapt două minţi – sau, dacă preferaţi, două părţi ale unei singure minţi: conştientul şi subconştientul, adică partea minţii cea mai importantă pentru sănătate.
Conştientul înseamnă voinţa noastră, conştientizarea spaţiului şi timpului. Este acea parte a minţii pe care o folosim pentru a ne stabili scopurile şi a face evaluări raţionale. Atunci când vei fi instruit pe parcursul cursului de faţă să „îţi foloseşti intenţia” la începutul diferitelor exerciţii, îţi vei folosi partea conştientă a mintii.
Subconştientul este acea parte a minţii noastre ce rămâne în afara conştientului, îşi duce la capăt îndatoririle mentale fără control volitiv ori voinţă din partea noastră. Iată principalele responsabilităţi ale subconştientului : în primul rând, reglează toate funcţiile inconştiente ale corpului nostru. Automat, subconştientul controlează bătăile inimii, circulaţia sângelui, respiraţia, funcţiile creierului, secreţiile endocrine şi toate celelalte procese organice din corp, care ar fi imposibil de controlat în mod conştient, în al doilea rând, subconştientul ne stochează emoţiile, amintirile şi cunoştinţele, atât individuale, cât şi colective. Astfel de arhive mentale includ istoria noastră personală, alcătuită din tot ce am învăţat, toate experienţele şi influenţele – bune şi rele, pozitive şi negative, fie că au avut loc în mod repetat în decursul vieţii sau doar preţ de câteva clipe, trecătoare dar traumatice. Tot aici intră şi istoria noastră colectivă, alcătuită din amintiri,comportamente şi învăţăminte pe care le împărtăşim ca membri ai rasei umane. Unele şcoli de psihologie o numesc „subconştientul nostru colectiv”, în al treilea rând, subconştentul controlează fluxul de prana în corp. El absoarbe, asimilează şi distribuie prana în tot corpul energetic ce înconjoară corpul fizic şi îl pătrunde, în al patrulea rând, şi probabil cel mai important pentru discuţia noastră despre sănătate şi boală, subconştientul se străduieşte să ne protejeze de rele, de pericol şi de dureri.
Cum ne „protejează” mintea noastră?!
Omenirea a evoluat în decursul a sute de mii de ani, iar nouă încă ne-au rămas unele rămăşiţe ale structurii strămoşilor noştri preistorici. Unele sunt de ordin fizic – de exemplu, apendicele nu serveşte în prezent nici unui scop biologic, totuşi îl avem. Mult mai multe rămăşiţe sunt directive mentale ori emoţionale care ni s-au imprimat în subconştient. Cea mai importantă este protecţia şi asigurarea supravieţuirii. Instinctul respectiv este o relicvă mentală din vremuri preistorice, pe când strămoşii noştri erau nevoiţi să lupte în fiecare zi pentru supravieţuire. Impulsul de protecţie/supravieţuire este tendinţa noastră înnăscută de a procrea şi dorinţa de a trăi. Se mai manifestă şi sub forma unor reacţii ce vin în ajutor pentru a ne asigura supravieţuirea emoţională sau psihologică, prin mecanismele cu care facem faţă emoţiilor negative, amintirilor traumatice şi concepţiilor dăunătoare sau limitative. Cu toate acestea, ironia constă în faptul că principala strategie emoţională sau psihologică de supravieţuire poate fi o cauză semnificativă a problemelor de sănătate: ea împiedică gândul, concepţia, sentimentul sau emoţia supărătoare să devină conştiente, astfel încât să nu mai trăim aceeaşi durere pe care am simţit-o prima oară. Un exemplu obişnuit ar fi faptul că aproape oricine este educat că nu e bine să simţi sau să exteriorizezi anumite emoţii, cum ar fi furia, în copilărie, dacă plângi atunci când eşti nervos sau supărat, un părinte lipsit de răbdare ar putea să ţipe la tine să „îţi ţii gura! ” ; un profesor te-ar putea pune la colţ sau colegii de clasă ar putea să te tachineze. Din cauză că incidente de acest gen se repetă în timp, învăţăm – pentru că aşa este programat subconştentul – să ne reprimăm furia întrucât nu ne place când cineva ţipă la noi, ne pedepseşte sau ne ridiculizează; astfel de lucruri ne provoacă durere. Deseori subconştientul ne mai îngroapă şi amintirile traumatice ale incidentelor originare ce au dus la programare – în cazul de faţă, cu părinţii, profesorii şi colegii de clasă -, deoarece şi amintirile respective ne-ar provoca durere.
Subconştientul are intenţii bune în încercarea sa de a ne „proteja” de durere, însă reprimarea creează ceea ce doctorul neurolog numeste „limită funcţională”, care se manifestă atunci când o tulburare emoţională, păstrată sau reprimată cu tărie în musculatura corpului, creează o perturbare energetică ce împiedică circulaţia normală a pranei. Fără rezerve adecvate de energie, partea din corp cu limită funcţională nu funcţionează cum trebuie – se loveşte fie de congestie energetică, fie de deficienţă – şi poate să apară o boală sau o problemă de sănătate.
Trei dintre cele mai cunoscute strategii de supravieţuire emoţională ale subconştientului sunt: împotrivirea de a simţi emoţii negative, reprimarea şi formarea de concepţii limitative.
Impotrivirea de a simţi emoţii negative
Licenţiatul în psihologie Gay Hendricks consideră că „toate emoţiile negative sunt unde delicate, de scurtă durată”. Totuşi, mulţi oameni pot dovedi intensitatea şi durata îndelungată a temerilor lor: griji faţă de o poziţie nesigură la serviciu sau privitoare la bani, furii simţite în copilărie faţă de părinţi, fraţi sau surori, nesiguranţă faţă de aspectul fizic, senzaţia de nod în gât atunci când trebuie să vorbească în faţa mai multor oameni. Cum să fie doar sclipiri de energie mentală trecătoare? Ele sunt de fapt emoţii negative ce-i fac pe oameni să se chinuiască în momentul în care încearcă să le facă faţă.
Mai există însă o parte a definiţiei lui Hendricks: „Toate emoţiile negative sunt unde delicate, de scurtă durată, în cazul în care nu ne împotrivim să le simţim”. Incapacitatea noastră de a recunoaşte şi simţi emoţii negative în corp – şi nu emoţia negativă în sine – creează limite funcţionale ce împiedică circulaţia normală a pranei.
Impotrivirea de a simţi emoţii negative se mai numeşte şi negare. Să discutăm despre modul în care tratăm frica, în societatea noastră este inacceptabil să simţi şi să arăţi frica, mai ales în cazul bărbaţilor. Este o programare culturală universală. Acest lucru nu ne opreşte însă să ne fie frică de înălţimi, păianjeni, discursuri în public, moarte, pierderea slujbei sau de alte sute de posibile situaţii ce declanşează temeri sau fobii. La urma urmei, este cât se poate de omenesc să-ţi fie frică. Totuşi, deseori arătăm dispreţ faţă de cineva care recunoaşte că îi este frică, faţă de cineva presupus a fi moale, slab sau hipersensibil. Astfel, într-o societate în care nu trebuie să arătăm frica, învăţăm (şi prin învăţare suntem programaţi) aproape în fiecare situaţie – de la părinţi, profesori, antrenori, semeni şi alte persoane cu autoritate – să nu simţim şi să nu arătăm frică indiferent de situaţie. Instinctul de supravieţuire al subconştientului îşi face imediat apariţia pentru a ne „proteja” de orice senzaţie de teamă şi îngroapă astfel orice temere sau fobie ce s-ar putea ascunde în corpul nostru, scăpând de latura conştientă a minţii. O dată îngropate şi reprimate, temerile şi fobiile pot da naştere limitelor funcţionale care împiedică fluxul de prana şi pot duce la probleme de sănătate.
Noi chiar simţim efectele fricii în corp, de exemplu bătăi accelerate ale inimii, gura uscată sau un gol în stomac, dar numai după ce emoţia negativă a ajuns la o asemenea intensitate, încât sparge toate zidurile de apărare ale subconştientului nostru. Atunci când simţim în corp efectele fizice ale unei emoţii negative, emoţia respectivă a trecut de mecanismul de supravieţuire al subconştientului şi a creat o perturbare energetică. Din acest moment, o problemă fizică de sănătate poate fi iminentă.
„Sufocarea”
Dacă ai trecut printr-o întâmplare traumatică în tinereţe – de exemplu, cineva a abuzat fizic de tine sau ai crescut într-o ţară în care dominau conflictele armate -, amintirile respective vor fi stocate în subconştientul tău şi, prin urmare, în tot corpul. Pentru a împiedica aceste amintiri să apară în mintea ta conştientă, unde s-ar derula din nou, subconştientul, acţionând în virtutea principalei directive de a proteja, deseori „sufocă” amintirea respectivă: contractă sau strânge muşchii netezi sau organul intern unde este stocată amintirea. Sufocarea este un tip specific de împotrivire faţă de resimţirea unor emoţii negative. Iată câteva exemple despre modul în care sufocarea dă naştere la limite funcţionale ce împiedică fluxul normal de prana şi poate duce în cele din urmă la probleme de sănătate:
• Dacă subconştientul contractă muşchii netezi ai traheii, se poate ajunge la astm.
• Dacă subconştientul contractă muşchii netezi ai vezicii urinare, se poate ajunge la incontinenţă urinară.
• Dacă subconştientul contractă muşchii netezi ai vaselor sanguine, se poate ajunge la hipertensiune sau, dacă contractă anumite vase ce duc la creier, se poate ajunge la migrenă.
• Dacă subconştientul contractă muşchii netezi ai tractului intestinal, se poate ajunge la colită spastică, având ca efect dureri abdominale vagi, balonare, diaree sau constipaţie.
(Nu uita că afecţiunile mai sus menţionate sunt tulburări funcţionale. De aceea ele sunt greu de detectat în urma celor mai multe analize. Originea lor este emoţională şi energetică, nu anatomică.)
Totuşi, subconştientul nu contractă doar muşchii netezi asupra cărora nu avem nici un control conştient.
Din aceste studii el şi-a dezvoltat următoarea teorie: o cauză aproximativa a durerii structurale este contractarea nervilor de către muşchi şi restrângerea circulaţiei sanguine către zona afectată, ceea ce duce la hipoxie locala, adică la lipsa de oxigen. Cauza esenţială este mă incapacitatea persoanei de a regla şi concilia emoţiile negative, mai ales furia.
Se afirmă că este o normă general acceptată în societate faptul că oamenii nu trebuie să-şi simtă emoţiile negative, mai ales furia. Atunci când ea se acumulează, cum i se întîmplă fiecăruia dintre noi câteodată subconştientul, in tentativa sa sinceră, dar prost direcţională de a ne proteja şi de a ne ajuta să supravieţuim într-o lume în care astfel de emotii nu sunt portrivite spune „nu este bine să simţi furie”. Apoi subconştientul ne „protejează”, determinând anumiţi muşchi să se contracte si sa dea naştere durerii pentru a ne distrage atenţia de la furie.
Tratamentul necesar în scopul vindecării este o altă viziune a modului în care se tratează durerea. Pacienţii să nu-şi mai cocoloşească spatele sau să ia pastile atunci când îi doare, ceva ci să se întrebe ce anume le provoacă furia, ei nu trebuie să se descotorosească de furie ca să le treacă durerea, ci doar de împotrivirea lor de a simţi furia.
Concepţiile limitative
Dacă în copilărie ai observat că părinţii tăi nu erau prea fericiţi şi în casă auzeai mai tot timpul doar certuri şi ţipete, ce fel de concepţii crezi că ţi-ai forma despre căsătorie?
Dacă veneai acasă numai cu note de 9 şi de 10, şi cu toate acestea tatăl tău te dojenea în mod repetat că nu ai doar note de 10, ce părere ţi-ai forma despre orice efort viitor care nu s-ar dovedi perfect ?
Iată câteva exemple de modalităţi prin care ne formăm concepţii limitative.
Concepţiile limitative sunt judecăţi mentale pe care le facem faţă de noi înşine, faţă de mersul lumii sau faţă de modul în care interacţionăm în lume raportat la informaţii greşite, incomplete sau prost înţelese pe care le-am primit, mai ales în decursul anilor de formare din copilărie. Informaţiile respective pot proveni de la persoane cu o autoritate importantă (părinţi, profesori, Biserică), de la semeni (colegi de clasă, prieteni) sau indirect, din alte surse sociale (cărţi, televiziune, filme, reclame). Există posibilitatea ca informaţiile respective să fie, pe undeva, adevărate. Probabil căsnicia părinţilor tăi n-a fost una foarte reuşită sau bazată pe afecţiune, sau poate într-adevăr nu aveai cum să ajungi dansatoare.
Informaţiile pot chiar să fie bine intenţionate. Probabil că tatăl tău credea sincer că încerca să te motiveze să dai tot ce ai mai bun. Totuşi, mintea copilului nu are capacitatea de a diferenţia şi de a sorta mesajele respective, astfel că ele, nefiind filtrate, influenţează subconştientul şi duc la formarea unor teorii neadevărate despre tine însuţi şi despre lume. Astfel de generalizări grosiere devin concepţii limitative care uneori sunt cele mai dure tipuri de programare a subconştientului în scopul îndepărtării sau ocolirii.
Concepţiile limitative îţi creează probleme de sănătate în principal prin intermediul emoţiilor negative, stresului şi frustrării pe care le produc atunci când încerci să acţionezi împotriva lor în decursul vieţii. Pornind de la exemplele de mai sus, iată cum concepţiile limitative creează emoţii negative ce duc la probleme de sănătate:
• în cazul în care ţi-ai format concepţia limitativă că „nimeni nu poate avea o căsnicie fericită”, drept rezultat al unei vieţi deplorabile în copilărie, există toate şansele să ai nenumărate probleme cu relaţiile pe care ţi le faci ca adult. S-ar putea chiar să te trezeşti cu cineva total nepotrivit pentru tine. Sau s-ar putea să treci printr-o serie de relaţii sau căsnicii nefericite. Ai putea deveni furios, morocănos şi ranchiunos, incapabil de a oferi sau primi dragoste.
• Dacă, datorită faptului că nu ai reuşit să ajungi o dansatoare de succes, ţi-ai format concepţia limitativă că „nu eşti bună de nimic”, s-ar putea să filtrezi multe alternative pe care le vei avea în viaţă prin concepţia respectivă. Este posibil să te descurci slab în multe domenii, în căutarea unei slujbe, în relaţii şi situaţii despre care ştii că nu sunt cele mai bune pentru tine. S-ar putea să-ţi dezvolţi o îndoială de sine cronică şi să fii frustrată în orice situaţie, lipsindu-ţi încrederea de a lupta pentru ceea ce vrei cu adevărat şi capacitatea de a fi mulţumită de ceea ce ai realizat.
• Dacă morala pe care ţi-a făcut-o tatăl tău în legătură cu notele luate te-a determinat să-ţi formezi concepţia că „trebuie să fac totul perfect”, s-ar putea să treci prin viaţă cu speranţe deşarte, socotind întotdeauna că tu şi ceilalţi din jurul tău nu trebuie să aveţi nici un defect, într-o lume imperfectă, cu oameni imperfecţi şi eforturi imperfecte, este formula pentru o viaţă plină de dezamăgire, furie şi nefericire.
Subconştientul este neutru, dar îl poţi „atrage de partea ta”. Subconştientul este neutru. Nu este nici „de partea ta”, nici „împotriva ta”. Se spune deseori că subconştientul funcţionează ca un computer, făcându-şi datoria în conformitate cu informaţiile încărcate în el. Majoritatea programelor sale sunt avantajoase, sau au cel puţin o latură pozitivă sau utilă. De exemplu, este bine că nu trebuie să gândeşti conştient pentru a-ţi controla respiraţia. Unele programe au atât implicati pozitive, cât şi negative. De exemplu, este bine că atunci când suntem într-o situaţie ce ne pune viaţa în pericol nu trebuie să activăm toate schimbările corpului ce se manifestă pentru a ne salva prin intermediul gândirii conştiente. Dar, după cum ai citit mai devreme, impulsul de protejare al subconştientului poate să meargă mai departe şi să provoace probleme, în sfârşit, fiecare dintre noi mai are multe alte programe pe care le-a învăţat, dezvoltat sau deprins în timpul vieţii, provenite prin intermediul influenţei părinţilor, şcolii, semenilor, al mijloacelor de informare de masă şi al altor figuri cu autoritate. Fiecare dintre ele este unică pentru noi. Unele programe, adânc ascunse, după cum ai văzut în prezentul capitol, pot fi cauza principală a multor afecţiuni fizice şi emoţionale.
Iată şi vestea bună: îţi poţi reprograma subconştientul. Chiar dacă el a creat programe ce generează conflicte personale, greutăţi în relaţii sau probleme de sănătate, programele respective pot fi modificate sau evitate; poţi să-ţi atragi subconştientul „înapoi de partea ta”. Poţi înlătura emoţiile negative, amintirile traumatice şi concepţiile limitative ce constituie dovezi ale programării dăunătoare – şi care provoacă multe probleme de sănătate – învăţând să comunici cum trebuie cu subconştientul si vei învăţa două astfel de tehnici puternice de comunicare.
Rezumatul cauzelor energetice şi emoţionale ale problemelor de sănătate
Iată un rezumat al punctelor-cheie, referitoare la cauzele energetice şi emoţionale ale problemelor de sănătate:
1. Avem o anatomie energetică – sau corp energetic – ce înconjoară şi pătrunde corpul fizic. Corpul energetic acţionează şi ca şablon sau model pentru corpul fizic.
2. Subconştientul este magazia centrală a gândurilor, sentimentelor, concepţiilor, emoţiilor şi amintirilor noastre – atât pozitive, cât şi negative.
3. Subconştientul se găseşte în tot corpul fizic, prin intermediul unui sistem de mesaje neurobiochimice. La nivel fiziologic, subconştientul duce comenzi la părţile corpului ce se ocupă cu funcţiile involuntare. De asemenea, ne distribuie gândurile, sentimentele, concepţiile, emoţiile şi amintirile tuturor părţilor corpului.
4. Subconştientul este împrăştiat în tot corpul fizic prin intermediul corpului energetic. La nivel energetic, subconştientul reglează şi controlează fluxul de prana prin corp.
5. Avem o latură inconştientă a minţii ce se comportă întru câtva ca şi un „computer neutru”. Deci acţionează în funcţie de datele pe care le-a primit sau de programările ce i s-au făcut. Avem programe imprimate în subconştient şi avem programe pe care le-am învăţat sau preluat în decursul vieţii. Ele pot sau nu să fie avantajoase pentru noi, însă programele negative sau dăunătoare pot fi modificate sau evitate. Subconştientul poate fi reprogramat învăţând să comunicăm cu el cât mai corect.
6. Subconştientul poate să fixeze în corpul fizic – şi uneori chiar o face – emoţii negative, cum ar fi frica sau furia, amintiri ale traumelor personale, concepţii limitative despre nesiguranţele şi simţul personal al încrederii în sine, griji şi nelinişti zilnice legate de viaţă şi de muncă. Nu o face cu rea intenţie, ci mai degrabă din dorinţa de a ne „proteja” de durerea pe care ar provoca-o emoţiile şi evenimentele respective aduse înapoi în mintea conştientă, caz în care ar trebui să le retrăim.
7. Impotrivirea de a simţi emoţii negative, amintiri traumatice şi concepţii limitative poate crea perturbări energetice numite limite funcţionale, ce sunt obstacole în calea circulaţiei normale a pranei, necesară pentru o bună stare de sănătate. Perturbările energetice sunt ca nişte bolovani mari într-un pârâiaş. In susul apei există acumulări excesive; în josul apei mai rămâne doar un firicel de apă. In anatomia ta energetică, perturbările respective sunt de fapt congestie şi deficienţă energetică.
8. Corpul fizic reacţionează la perturbările energetice cu tensiune musculară sporită, împotrivire şi efort, ce alimentează ciclul de rezistenţă şi perturbările energetice.
9. Intensitatea perturbării energetice – fie ea congestie, deficienţă sau o combinaţie a ambelor – se măreşte până ce, în final, apare o problemă de sănătate.
Dacă ai încercat vreodată să-ţi foloseşti latura conştientă a minţii pentru a-ţi depăşi temerile, neliniştile sau concepţiile limitative, probabil că ai încercat una dintre cele trei soluţii: negarea, sau înlăturarea lor din mintea conştientă; abaterea, sau înlocuirea gândului negativ cu gânduri pozitive; sau distragerea, respectiv angajarea într-o activitate forţată, astfel încât să nu le mai observi. Dacă într-adevăr ai încercat una dintre cele trei soluţii bine cunoscute, probabil ai mai descoperit că te-a ajutat să te simţi bine o vreme, dar nu a înlăturat definitiv emoţia negativă sau concepţia respectivă. După cum ai citit negarea sau reprimarea emoţiei negative nu face altceva decât să-i dea mai multă putere, deoarece subconştientul îngroapă mai adânc sentimentele. Distragerea atenţiei prin repetarea unor afirmaţii pozitive te poate ajuta să depăşeşti temporar temeri moderate. Totuşi, în cazul neliniştilor mai adânc fixate şi al concepţiilor înrădăcinate, este ca şi cum ai aplica un strat de vopsea proaspătă pe o suprafaţă veche, fără a o poliza şi a o grundui înainte: nu are cum să ţină. A-ţi distrage atenţia luând droguri, consumând băuturi alcoolice, jucând jocuri de noroc, făcând sex în exces, ajungând dependent de muncă sau dedicându-te în totalitate unui hobby nu înseamnă altceva decât evitare. Problema nu va dispărea; nu faci decât să te ascunzi de ea. Negarea, abaterea şi distragerea nu oferă rezultate de durată, deoarece ele reprezintă tentative de negare conştientă a unei probleme aparţinând subconştientului, încercând în mod conştient să-ţi tăgăduieşti sau să îţi blochezi emoţiile şi concepţiile subconştientului, vei lupta împotriva ta, ceea ce doar îţi va mări împotrivirea. Dacă vei învăţa să comunici într-un mod adecvat cu subconştientul tău, respectiv să recunoşti, să accepţi şi să-ţi simţi emoţiile negative, concepţiile limitative şi traumele, vei scăpa de ele definitiv – poţi modifica sau evita atât programarea negativă, cât şi neliniştea mentală şi problemele fizice de sănătate pe care le provoacă.
adevarultevaelibera 